˷˷˷˷În ajun de-un carnaval banal,Scânteia de lumină, paradoxal,Aprinde doliul greu, pătrunzător,În flăcări

Bătrânul și… cornul    Nici nu-mi trebuie ceas. Mai ales acum, când

ULTIMUL EROU DE RĂZBOI I – MUNTELE DE PIATRĂ             Noaptea cu

DORUL NU-MI încape dorul în statui, că l-aș dura în piatră și

feroviar poemul pe roţimerge haihui un mânzfără mamă e săracdin iarba călcată

CONSOLARE Angelina trecuse de cincizeci de ani, avea un soț inginer, realizat