Între eminescianism și ritmurile contemporane
Vineri, 6 martie 2026, membrii cenaclului „Alter Ego” și-au îndreptat atenția asupra textelor poetice propuse de Alexandru Costin Tudor, autorul volumelor „Maria” (2013) și „Oglinzi” (2014). Poemele citite în cenaclu fac parte dintr-un volum aflat în lucru, intitulat „Gânduri de sticlă”.
Duel literar
În cuvinte
voi accepta să lupt
cu ideea înfrângerii în privire…
Tu,
vei folosi, probabil, o mitralieră cu fluturi.
Eu,
voi face pavăză
dintr-un sac plin cu virgule şi semne de punctuaţie
pe care nu voi şti să le folosesc… şi,
Dacă aş găsi curajul să-ţi spun că astfel le simt moartea,
Mă crezi?
Probabil,
mă vei ucide de multe ori
până voi reuşi să simt traiectoria glonţului-pasăre
şi chemarea de a naşte o singură dată,
Poate de două ori,
Cu mâna tremurând pe trăgaciul pistolului caligrafic.
Copacul nebunilor
Copacul nebunilor este răsucit şi înclinat
După glasul nebunilor ce L-au udat.
Privit din curte pare un om normal,
Privit din spital este un nebun în pijama verde
Care vorbeşte mereu dar nimeni nu Îl vede.
Pe una din laturi – pe mâna stângă
Poartă o cicatrice adâncă,
Are scoarţa crăpată în forma cifrei opt
Ca o coajă de pepene copt.
Undeva are o scorbură groasă
În scoarţa vie şi osoasă.
Acolo şi-a făcut casă o veveriţă
Cu coada albă şi fruntea pestriţă.
Apare doar noaptea când este Lună plină,
Dansează frenetic şi uneori suspină…
În lumea lor, într-un ritm infernal
Nebunii gândesc vertical!
Ce Copac este?… Ce Copac este?…
Întreabă toţi aşteptând veste.
Un nebun secţionează Copacul cu un plan
Şi anunţă că este Platan!
Un nebun secţionează Copacul cu un plan de Cuvânt
Şi anunţă că suntem pământ!…
Sunt poeme scrise cu har, versuri care curg șocant unele din altele, imprevizibile, surprinzătoare. Există figuri de stil proaspete, șocante („mitralieră cu fluturi” – surprinde contrastul dintre spiritul războiului și duhul creației). Se remarcă aspecte precum interesul acordat semnelor cerești sau desele citări din Eminescu. Există și versuri banale, care nu surprind. „Copacul nebunilor” este un poem excepțional. (Valentin Popa)
Poemul „Copacul nebunilor” amintește de testul arborelui, prin care se poate decripta personalitatea. Există apropieri surprinzătoare de cuvinte, precum cea dintre trandafir și cactus din poemul „Flori și planete”. Are note optimiste, prin culorile pastelate. Pot fi o sursă de terapie. Pentru un volum, textele mai trebuie scuturate, sunt heterogene. (Veronica Teodoru)
Îl cunosc pe Alexandru Costin Tudor din cele două volume anterioare, cărora poemele prezentate le sunt net superioare. Cel puțin jumătate vor intra în noul volum, dar mai este de lucru. Poeziile ar trebui așezate pe cicluri. (Aurel Furtună)
În poezia „Copacul nebunilor”, emblematică, apare un vers plin – „Nebunii gândesc vertical”. A doua parte a poemelor este net superioară celorlalte. Se conturează un fel de autoportret liric, o propensiune în adâncul autorului. Se remarcă ingrediente precum: ars poetica, timpul, iubirea, confluențele, divinitatea, geometrizarea gândurilor, metaforele inedite. (Liliana Toma)
Alexandru Costin Tudor nu scrie poezie facilă. „Geometrie literară” este o frumusețe. Nu este poezie de începător. Am venit special pentru poetul Alexandru Costin Tudor. Nu e un oarecare. Știe să deschidă un text și știe să îl termine. (Darie Lăzărescu)
Alexandru Costin Tudor este un poet cu o puternică forță de evocare, un poet care are darul de a surprinde la nivel metaforic și conceptual. Proiectatul volum ,,Gânduri de sticlă” cuprinde poezii scrise în spirit eminescian, având un filon tematic comun și beneficiind de amprenta unui stil recognoscibil. Fragmentarea, dezintegrarea și fragilitatea trăirilor eului liric, precum și trimiterile intertextuale reflectă o postmodernitate a expresiei, marcată de originalitate și de profunzimea meditațiilor de tip filozofic. În ciuda nivelului de abstractizare a textelor poetice, acestea sunt pline de sensibilitate și emoție (,,Unghiuri de zăpadă”), transcend granițele artificiale dintre știință și credință (,,Spovedanie”), se remarcă prin inovație și finețe (,,Gând. Muzei”), conferă puteri demiurgice (,,Geometrie literară”, ,,Cometa Daimaca”), pledează pentru puterea transformatoare a artei (,,Cuvinte”) și tulbură prin reflecțiile despre infinit și nimicnicia omenească (,,Copacul nebunilor”). (Cristina Chifane)
Există în poeziile prezentate o oscilație între muzical și himeric. Pot distinge o structură cristalizată într-o iarnă poetică. (Neculai Băcanu)
Universul poetic al lui Alexandru Costin Tudor este marcat de prezența unor teme importante: divinitatea, timpul, cromatica, sarea (asociată cu lacrima). Există unele poeme ce pendulează între metaforic și prozaic, versuri la care trebuie lucrat. (Camelia Cornelia Budan)
Anumite expresii le-aș mai fi periat. Autorul are o anume imagine personală. A ținut neapărat să facă trimiteri geometrizate, creând o anume zonă poetică diafană, fără a fi siropoasă. Citite cu inima, poeziile trezesc semnificații deosebite. Sunt simțite, nu făcute, au foarte multă emoție. (Armanda Filipine)
Unele titluri, precum „Gând. Poetului”, pulsează a fragilitate, gândul poetului plonjează ferm în apa infinitului căutând forma gândului viu. Poetul („Geometrie literară”) este călător pe drum de stele, sugerând tendința poetului de a se înălța pe cele mai înalte culmi ale creației. Alexandru Costin Tudor este un poet al lunii. În poemele de dragoste, își trăiește iubirea responsabil și circumspect, totul este măsurabil. Poetul încearcă să evadeze din cercul strâmt al prejudecăților, al timpului trecut. (Mioara Oprișan)
Autorul este sensibil și talentat și posesorul unui bagaj de cunoștințe aparte. Creează asocieri frumoase de cuvinte cu rezonanțe deosebite. Sunt poezii cu potențial mare. (Adriana Dumitrescu)
Mi-a plăcut metafora din titlu, imaginea gândurilor transparente în sticlă. De asemenea, mi-au atras atenția elementele de matematică, astronomie sau trimiterile religioase. Sunt versuri care îndeamnă spre călătoria interioară. (Georgiana Laura Gheorghe)
Rânduielile în versuri prezentate reprezintă o introspecție mistică a abisurilor. Se remarcă caracterul criptic prezent în unele versuri, aspect ce rezidă din simbolurile proprii notate cu majuscule. Este creat un univers al descurajării din care răzbate un strigăt de neputință. Se invocă divinitatea ca ultimă șansă de supraviețuire. Versurile au ca trăsături angoasa, blazarea, dar invită totuși la reflecție. (Radu Nastasia)
Tocmai am citit despre „Gânduri de sticlă”. Îngrijorarea mea este că dacă sticla se sparge!?! Poetul ar rămâne „Ca un copac prăbușit/ În oglinda de iaz adormit” – vorba poetului… Iar după aceea am lecturat mai multe metafore a la Inteligență Artificială, care sunt realizate în laboratorul minții, fără participarea sufletească (lipsind fiorul liric). (Mircea Andronic Romian)
Poezia lui Tudor și-a avut mereu un locaș iubit în abstract, cum se vede și în poemul exemplar scris, la malul Dunării, numit „Timpul”, dar maturitatea sa poetică începe abia de la poemul „Copacul nebuniilor” pe care îl consider un poem superb ca un cal Pegas și cred că de aici Alexandru Costin Tudor începe a avea un alt nivel de înțelegere privind Poezia. (Emanuel Pope)
Mă bucur să văd că poetul Alexandru Costin Tudor nu se dezminte, revenind pe scena literară cu o serie nouă de poezii, care, așezate în paralel cu cele dintr-o altă etapă a creației, reprezintă o continuare firească a unor trăiri intense, redate cu talent și măiestrie. Am participat în 2014 la lansarea volumului ,,Oglinzi”, atât la Târgul de Carte Gaudeamus de la București, cât și la Festivalul Internațional de Poezie Balcanica, organizat la Brăila. Sper să îi fiu alături și cu ocazia lansării volumului ,,Gânduri de sticlă”. (Virgil Andronescu)
Alexandru Costin Tudor creează un univers liric particular, de luat în seamă, atât la nivelul imaginarului poetic, cât și la nivel stilistic. Există spații pline și spații goale, care se cer umplute. Filonul acestui univers liric particular pare să fie căutarea sensului existenței, având ca laitmotiv Cuvântul, ca instrument de supraviețuire ce dă putere de ființare. Există inovație la nivelul imaginilor și structurilor poetice, ceea ce conferă versurilor un suflu contemporan. Se remarcă, de asemenea, obsesia față de tema Timpului, ce ilustrează fascinația Edenului, a timpului anistoric. Iubirea, atât cât există, este subsumată cuvântului, scrierii. Se invocă adesea Divinitatea, asociată cumva cu Maestrul Poetic, identificat în personalitatea poetică a lui Mihai Eminescu. Autorul încearcă o rescriere a universului poetic eminescian în notă contemporană, dar acest demers îi reușește doar într-o oarecare măsură, elementul intertextual îmbibă versurile și, pe alocuri, devine sufocant. Același efect îl are utilizarea excesivă a inițialei majuscule, uneori la cuvinte fără nicio importanță. (Liviu Chifane)
Următoarea întâlnire va avea loc vineri, 20 martie 2026. Va citi Radu Nastasia.
Liviu Chifane