Narațiune polițistă dinamică și lirism provocator
Vineri, 20 martie 2026, membrii cenaclului „Alter Ego” și-au îndreptat atenția asupra textelor poetice propuse de Radu Nastasia, autorul romanului polițist „Vicii vinovate” (Editura Neverland, 2021) și al volumului de rondeluri „Trei sfinte goale cu retorte” (Editura Letras, 2025). În cenaclu, a citit un fragment din roman, un grupaj de poezii din volumul publicat și un grupaj de poezii din volumul aflat în lucru, „Kaznit nelzea polimovat”.
Am intrat în curtea Chesturii, o clădire interbelică veche, trainică. Din celulele de la subsol, aflate în aripa dinspre est răzbăteau râsete, vaiete și înjurături, icnete și blesteme, într-un amalgam prelung. Era ora patru și puțin dimineața și se dăduse deșteptarea. Arestații ieșiseră la program, ca să bea o gură de apă, să-și golească intestinele și să-și dezmorțească oasele.
Pe coridoarele slab luminate ale Chesturii era mare vânzoleală. În încăperile situate la parter, polițiștii de la patrule, îmbrăcați în uniformele lor șifonate și spălăcite, completau rapoarte sterile și procese-verbale.
Chestorul adjunct ordonase o razie, costisitoare și ineficientă, la îndemnul Directorului, ca să scotocească zona în care se petrecuse crima. Rezultatul nu fusese cel scontat. Patrulele
identificaseră doar niște troglodiți, găinari de doi bani ori boschetari nespălați, pe care îi adunaseră de prin canale sau de prin gangurile înfundate ale străzilor, ca să li se aplice amenzi usturătoare, pe care aceștia nu aveau să le plătească niciodată. Rar pica câte un infractor mai de soi. De arma crimei, nici vorbă.
Am urcat la primul etaj pe scări și ne-am oprit în dreptul unei uși prevăzută cu un grilaj acoperit cu o vopsea mătuită. După ce a descuiat lacătul prins între cele două urechi metalice, apoi yala ușii, am pătruns în încăpere.
– Ia loc! m-a invitat el să mă așez pe un scaun, aprinzând o lampă vintage aflată pe biroul modest, din pal melaminat.
– Timpul nu prea ține cu noi.
– O să încerc să fiu cât se poate de scurt.
Rondel dark
Trei sfinte goale cu retorte,
Purtând la gât năframe dark,
Trec râul Styx, cu pașapoarte,
Spre-ntunecatul, sumbrul orc.
Palide, fără de sânge în aorte,
Eu mă cutremur și remarc
Trei sfinte goale cu retorte,
Purtând la gât năframe dark,
Cum sunt vârâte toate-n borte
De diavoli, care strânși în cerc,
Aleg atent, cu mână forte,
Să-și facă piercinguri în sfârc,
Trei sfinte goale cu retorte.
Deși sunt și m‑am păstrat clar în afara genului polițist, am zis totuși să fac efortul și, în mod evident, nu m‑aș fi putut menține consecvent pe tot parcursul celor 13 pagini dacă textul n‑ar fi fost bine scris — lucru care mă face să cred că autorul Radu Nastasia nu e la prima abatere de acest gen. Fain scris, credibil și cu suspans, așa cum cere rețeta. Doar că, și asta e culmea, la început mi s‑a părut cumva prea mult căutată nuanța aceea de umor ușor forțat venind printr‑un șir de comparații toate previzibile. În ce privește poezia, iarăși am putut citi încântat, descoperind în rondele atât formule ingenioase de rimă, cât și umorul autorului. Favorit îmi rămâne, desigur, poemul „Germinare”. Întregul acestui calup de versuri mi‑a stârnit curiozitatea de a‑l cunoaște mai bine pe acest autor până acum necunoscut mie. Se vede, cum era de așteptat, că urbea noastră ascunde — ca în toate timpurile, de altfel — nenumărate giuvaiericale. Felicitări! (Emanuel Pope)
Textul în proză m-a ținut captiv. Elementele introduse sunt foarte plauzibile, mai ales scurtele pasaje adăugate ca replică. Mi-a plăcut scena din lift, care ilustrează relaționarea dintre oameni în spațiu restrâns. (Ștefan Laurențiu Ionescu)
Fragmentul de roman este inedit. Te ține în priză. Este de remarcat alternarea planurilor – dialog cu secvențe descriptive. Autorul face personajele să fie autentice. Prezența proverbelor sugerează inteligența care se transmite din generație în generație. Sunt prezente comparații atent construite. Poezia propusă este un exercițiu interesant de realizare a rondelului. Are senzualitate și exprimă gânduri și stări; autorul îmbracă ideea așa cum simte. (Camelia Chirchiboi)
Romanul polițist al lui Radu Nastasia are autenticitate. Este un festival de jargon polițienesc. Îmi plac trimiterile muzicale. Autorul se orientează spre altă zonă a infracționalității, spre personaje cărora le cunoaște modul de gândire. Totul devine stroboscopic, vine în cascadă. (Adrian Victor Vank)
Este foarte multă narativitate și mai puțină reflexivitate. Dialogurile sunt autentice. Sunt urmărite canoanele tipice ale unui roman polițist. Este ilustrată promiscuitatea unui habitat divers, caracterizat prin amestecul de limbi. Registrul este argotic. Stilul este specific romanului polițist. Nu intră în analiza personajelor. Poate fi citit ca o bucățică de scenariu de film polițist. Poeziile sunt intitulate „rondel”. Rima este imperfectă. Lipsește muzicalitatea, apare dizarmonia. Pronunția cuvintelor este greoaie. Limbajul este nepoetic. Răsturnarea de topică este nepotrivită. Nu există emoție sau sensibilitate artistică. Pot fi considerate încercări. (Liliana Toma)
În fragmentul de roman, instanța narativă este foarte bine conturată. Traseul diegezei este foarte puternic. Naratorul se caracterizează prin limbaj. Acțiunea ține cititorul în priză și acest lucru merită admirat. Bate către stilul de proză americană. Stilul este alert. (Camelia Cornelia Budan).
Un ,,hardboiled policier” scris în tradiția lui Dashiell Hammett și Raymond Chandler, romanul lui Radu Nastasia pare să respecte convențiile specifice acestei subcategorii a romanului polițist (scenele sunt realiste, cu secvențe pline de acțiune, uneori încărcate de violență; investigatorul, de regulă cinic și zeflemist, se luptă adesea nu doar cu un singur răufăcător, ci cu un întreg sistem corupt; există, inevitabil, și o ,,femme fatale”, care reușește să îl atragă pe protagonist în tot felul de probleme). În fragmentul prezentat, se remarcă autenticitatea dialogurilor, ritmul alert al povestirii și descrierile bine conturate. Autorul ar putea să mai lucreze în privința tehnicii narative și a complexității psihologice a personajelor. Dorința de a șoca și exploatarea senzaționalului se observă și în rondelurile dark, poezii impregnate de un erotism care depășește pe alocuri granițele liricului și riscă să se piardă într-un prozaism sarcastic. (Cristina Chifane)
Autorul are simțul detaliilor și al dialogurilor, care sunt naturale și credibile, curg lejer. Se remarcă, de asemenea, construcția decorurilor. Poezia este densă, barocă, provocatoare. Apar imagini curajoase. Metaforele sunt surprinzătoare. (Mara Lauretta Balaban).
Am interpretat inserarea unui text în engleză ca un truc de marketing. Textul este scris într-un ritm alert. Sunt de spus lucruri foarte bune despre dialoguri. Am perceput fragmentul de roman ca pe un film american – ritmul nu este cel la care mă așteptam. Lipsește suspansul. Apar fracturi de logică în exprimare. Este prea convențional. (Ion Măgeanu)
Radu Nastasia strălucește în proză, poezia este discutabilă. Proza este profesionist lucrată, contemporană, sprintenă, are carne, este ancorată în concret. Poezia are ecouri din Topârceanu, Macedonski, Minulescu. Apar fisuri în rimă. (Valentin Popa)
Textul în proză denotă experiența cititorului de romane polițiste și a polițistului. (Adriana Dumitrescu)
În „Vicii vinovate” autorul creează o linie de proză ce anunță romanul polițist. Personajele sale, migranți albanezi, turci, sunt creionate abil într-o lume a traficanților de droguri, o lume populată de vameși și polițiști „mai corupți decât Iuda”, fie prin limbajul specific folosit, fie prin descrierea înfățișării, sau a ambientului în care acestea se mișcă. Intriga și suspansul m-au atras în desfășurarea acțiunii, amintindu-mi de scriitorul suedez Henning Mankell, cunoscut pentru seria de romane polițiste ce-l aveau ca personaj principal pe inspectorul Kurt Wallender. Asta înseamnă că domnul Radu Nastasia are de lucru la construirea unei opere literare, care să conducă cititorul la o activitate meditativă, la idei noi, la înalte valori estetice. Altfel autorul se afundă în a copia pe alții, se pierde în consumerism… În rondeluri, plimbându-ne printre „Les Fleur du Mal” ale „orcului”, îmi face impresia că are intenția de a frapa cititorul, ceea ce duce la diluarea experienței estetice. Și cu tot postmodernismul, descopăr elemente de literatură barocă, ca o necesitate strategică, intenția de a cuceri simțurile, provocând o reacție viscerală. Mai ales rondelurile trebuie lucrate, iar intenția scriitorului să fie realizarea operei de artă. (Mioara Oprișan)
Radu Nastasia își dezvoltă creația pe două paliere distincte, proza de tip polițist și poezia îndrăzneață, impregnată de erotism și jocuri imagistice și lingvistice. Fragmentul de roman propus are o narativitate bine încadrată în genul ales, cu dinamism, dialoguri autentice, descrieri amănunțite, bine dirijate, elemente de caracterizare socială a personajelor și multe astfel de ingrediente. Ancorarea în realitatea contemporană este foarte bine realizată. Se creează atmosferă specifică și suspans. În ceea ce privește poezia, se remarcă o anumită jonglare cu imaginile și cuvintele, care creează un puzzle cu o anumită ambiguitate, nu întotdeauna benefică clarității mesajului poetic. Jocul liric sparge adesea tiparele pe care autorul însuși le trasează prin încadrarea poeziilor într-o specie cu formă fixă, rondelul, lăsând impresia de stângăcie și șlefuire insuficientă a versurilor. (Liviu Chifane)
Următoarea întâlnire va avea loc vineri, 3 aprilie 2026. Va citi Camelia Chirchiboi (Ana Sofian).
Liviu Chifane