Exerciții de ficțiune parabolică
Vineri, 7 noiembrie 2025, membrii cenaclului „Alter Ego” s-au întrunit pentru a analiza textele propuse de Mircea Andronic Romian, autor al volumului de poezie „La marginea timpului” (Editura Ex Libris, Brăila, 2007). Au fost prezentate trei texte narative cu titlurile „Timpul ninsorii”, „Vițelul” și „Semne cerești”, scrise în 1980.
Ningea. Enorm, cu fulgi cât pumnul. Se așezau pe merele pârguite, pe iarba grasă, pe hainele oamenilor…Nu eram intrigat atât de această ninsoare, cât și de faptul că oamenilor nu le păsa. Treceau așa, indiferenți.
Încet, metodic parcă, nivelul zăpezii creştea, apoi ninsoarea s-a întețit, năpustindu-se parcă asupra orașului B…
„ – În țară precipitațiile vor continua sub formă de ploaie. Temperatura, în creştere uşoară. Minimele vor oscila între 23 – 26 grade Celsius, iar maximele între 27 – 32 grade Celsius, local mai ridicate.”
Şi totuşi, nivelul zăpezii în oraşul B era în creştere, parcă în luptă cu timpul: un metru pe oră!
Autovehiculele s-au împotmolit, circulaţia s-a întrerupt. Nivelul zăpezii a întrecut nivelul gardurilor. S-au bătătorit cărări. Se mergea la nivelul streşinilor, apoi dispăruseră casele. Se vedeau doar cele cu etaj, blocurile…
Serviciile de salubritate au muncit până la nivelul de maximă probabilitate, apoi s-au oprit. Cele ce urmară nu mai puteau puse pe seama lor.
Comandamentele de Deszăpezire n-au putut fiinţa, întrucât nu s-a putut demonstraposibilitatea ca la peste 26 grade să existe zăpadă. Cei din capitală care au încercat să calculeze, sau să susţină ideea că ar exista o astfel de probabilitate, au fost trimişi acasă, cu demisii dinainte acceptate.[…] („Timpul ninsorii”)
Prozele lui Mircea Andronic Romian sunt de tip parabolă și vizează anumite idei, subversive pentru perioada în care au fost scrise. În sine, însă, nu au nimic periculos. Povestirile sunt bine alcătuite, însă apar și unele scăpări. Mesajele pot fi descifrate în anumite direcții. Nu e ușor să nimerești linia de intenție a autorului. Dintre cele trei, cel mai ușor de descifrat este „Timpul ninsorii”. Reacțiile autorităților amintesc vag de comunism. Sunt multe exagerări permise. Mai greu de decodificat este „Semne cerești”, care conține bizarerii în imaginație. Apar elemente de umor ce derivă din exagerările autorului (Valentin Popa).
Momentul scrierii textelor te duce cu gândul la regimul acelor vremuri. Tonalitatea este satirică. Textul „Vițelul” amintește de „Metamorfoza” lui Kafka. Te poți duce, de asemenea, la opera „Arhanghelii” de Ion Agârbiceanu. Textele conțin numeroase metafore. În „Semne cerești”, este sugerată legătura cu pământul patriei, cu trimiteri subversive la propaganda regimului comunist (Neculai Băcanu).
Sunt texte de satiră politică. Cel mai reușit, din punct de vedere artistic, este „Vițelul”, cu trecerile de la un plan la altul. Toate sunt extrem de actuale, raportat la realitatea contemporană. Apar scăpări stilistice și formale. Sunt de remarcat trecerile de la regimul mitico-metaforic la cel jurnalistic. Autorul poate încerca ceva experimental, asociind o povestire cu un poem (Cristina Chifane).
Este de apreciat diversitatea, paleta largă de subiecte, nu variațiuni pe aceeași temă. Se desprinde din texte o nostalgie de neexprimat. Autorul se poate gândi la un volum în care să se întâlnească omul de atunci și cel de acum. Este o proză obiectivă, bărbătească, inteligentă. Are subtext, profunzime. Totuși, lipsesc personajele și sunt prea scurte. Există o tentă de eseu, de prezentare socială (Mariana Marțian).
Epicul are cele trei elemente fundamentale: narațiunea, personajele, acțiunea. Acestea nu sunt dezvoltate în textele citite. Se merge pe sugestie, pe simbolistică (simbolul zăpezii). Impresionează ideea de viziune. Este surprinsă atmosfera regimului opresiv, în care omul trebuie să fie duplicitar, în care libertatea vine din interior. În „Vițelul”, dorința de a se salva a unui om acoperit de pământ poate sugera rezistența în fața regimului. Prozele sugerează trăirile și se duc mai mult spre eseu-parabolă (Camelia Cornelia Budan).
Proza lui Mircea Andronic Romian este o satiră politică foarte actuală, atât la nivel național, cât și internațional (Florin Burtea).
Există elemente de pamflet la adresa realităților trăite, transpuse în domeniul absurdului. „Vițelul” amintește de mitul lui Icarus, dorința geniului de a se înălța, de a atinge un ideal, suferind, însă, prăbușirea. „Semne cerești” transmite manipularea prin amăgire a oamenilor (Ion Măgeanu).
Autorul trebuie felicitat pentru curajul de a fi scris anti-sistem. Textele se apropie de operele lui Dumitru Țepeneag, prin onirism. Au o putere mare de anticipație. Puțină lume ar putea să priceapă sensurile ascunse (Radu Nastasia).
După ce s-a afirmat în primul rând ca poet, Mircea Andronic Romian scoate din „sertar” aceste mostre de proză scurtă, redactate cu 45 de ani în urmă. Creațiile prezentate se pot situa cu ușurință în zona fantasticului, sau chiar a literaturii SF. Aspectele pozitive țin de ingeniozitatea subiectelor tratate, de elementul ficțional și de vocea narativă fermă, bine controlată, cu o rostire ce amintește de stilul jurnalistic, de reportaj. În construcția textuală sunt strecurate elemente subversive și satirice la adresa sistemului opresiv, fără o aluzie directă la un anumit regim. Aspectele ce necesită îmbunătățire țin de mecanismele scriiturii. Textele sunt mult prea concise, nu se intră în dezvoltarea ficțională adecvată. Narațiunea devine sufocantă, nefiind întreruptă de descrieri sau dialog. Personajele lipsesc sau nu sunt suficient conturate. Textele au potențial și își pot spori valoarea printr-o aplecare serioasă asupra elementelor stilistice (Liviu Chifane).
Următoarea întâlnire va avea loc vineri, 12 decembrie 2025. Va citi Florin Burtea.
Liviu Chifane