Beletristică la cele mai înalte cote
Vineri, 8 noiembrie 2024, membrii cenaclului „Alter Ego” au avut de citit și analizat un text propus de prozatorul Adrian Victor Vank, coautor a trei volume („Dresorul de cactuși” (Editura Creator, 2019), „…Și duminică e tot sâmbătă” (Editura Creator, 2020), „Futilități electorale și ale povești de adormit oamenii mari” (Editura Creator, 2021)) și autor a patru volume („Cele trei lumini ale Crăciunului” (Editura Creator, 2021), „Aproape adevărat” (Editura Creator, 2022), „Aurora” (Editura Creator, 2023), „Fragmentarium” (Editura Creator, 2024). Pentru această întâlnire, autorul a pregătit un fragment din romanul aflat în lucru, intitulat „Jurnalul nimănui”.
Capitolul IX
CODRIN
Elina l-a cunoscut pe Codrin la vreo două săptămâni după întâmplarea cu Toni. Codrin era un băiat slab, brunet și avea ochii verzi, cei mai verzi ochi posibili și imposibili, spunea fata în glumă. Elina știa că fizionomia lui Codrin și ochii lui verzi erau o combinație letală pentru multe fete, dar ea funcționa pe alte coordonate, hormonii ei nu o luau razna când îl privea și asculta pe Codrin. Filtrele Elinei îl percepeau pe băiat doar pe canale raționale. Codrin era un băiat retras, asculta muzică și citea foarte mult. Lecturile predilecte erau cele legate de filosofie, dar priza și beletristică, cam tot ce se mai găsea prin biblioteca publică a prăpăditului de orășel de podiș. Codrin era un băiat popular, iar asta se datora în primul rând părinților săi care îi dădeau voie să fumeze de față cu ei. În al doilea rând, popularitatea lui Codrin se baza pe faptul că avea gusturi bune în materie muzicală. Ce putea fi mai interesant decât să fumezi și să citești ascultând muzică bună? Ce putea fi mai interesant decât să rezolvi o problemă de matematică în timp ce tragi adânc dintr-o țigară bună și asculți chitara lui Gilmour? Cei cărora părinții nu le dădeau voie să fumeze se grăbeau să termine problema pentru a-și fuma pe ascuns țigara, undeva în fundul curții sau la gura sobei din cea mai friguroasă cameră din casă, suflând fumul direct în gura sobei, pentru a nu împuți camera. Ah, amintirile legate de fumatul clandestin. În camera lui Codrin se abolise clandestinitatea fumatului. Mai mult, bunica lui, o femeie bună ca pita lu Dumniezo, așa cum îi spunea soțul ei, bunicul lui Codrin, prepara o cafea formidabilă care acompania de minune țigara, iar muzica completa acest tablou paradisiac. La el găseai permanent țigări fine, dar se puteau fuma și țigări muncitorești, fără filtru, cu miros de balegă arsă. Elinei îi plăcea să stea turcește pe patul lui Codrin și să fumeze în acordurile muzicii. […]
Adrian Victor Vank propune o introspecție în spiritul uman, cu o temă interesantă, cu narațiune bine condusă, cu o trecere inedită de la realitatea camerei la planul fantasmagoric al dialogului cu vocea lui Ivan Ilici. Limbajul este, pe alocuri, prea tehnic, cu inserții ce depășesc granițele literarului (Ion Măgeanu). Se îmbină armonios ficțiunea și realitatea; cititorul nu se distanțează de text (Mircea Andronic Romian). Textul poate fi asociat cu opera lui Mihai Eminescu, „Sărmanul Dionis” prin secretul ubicuității spațio-temporale. De asemenea, poate fi amintit volumul „Există viață după moarte” de Anthony Peake. Autorul pare preocupat de sensurile metafizice, prezente în subconștient și are acces la ele prin vocea lui Ivan Ilici (Mioara Oprișan).
Este interesant jocul relației dintre realitate și ficțiune. Elementele de biografie a autorului sunt evidente prin detalii redate cu exactitate. Farmecul este dat de trecerea de la un palier narativ la altul. Intervențiile intertextuale cu opera lui Lev Tolstoi sunt firești (Valentin Popa).
Fragmentul lecturat pare să facă parte dintr-un roman postmodern (putem face trimitere la teoretizările lui Mircea Martin sau Paul Cernat), având de asemenea elemente de naturalism. Se remarcă clivajul temporal și amestecul de personaje care își mistifică propria realitate, se dedublează. Prin tehnică, este un metaroman, folosind mecanisme precum transpoziția sau translația. Paradigmatic, narativul urmează o schemă anticipativă, se sare de la o voce la alta. Din punct de vedere lingvistic, psihologic și plastic, produsul textual este un construct experimental în devenire. Se îmbină introspecția cu retrospecția și anticipativul, creând efectul de timp spiralat și de aventură psihologică. Personajele trăiesc un vortex oniric, în care prezentul și viitorul coexistă. Apar simboluri marcante, precum peștera, ca spațiu al recăpătării memoriei (Liliana Toma).
Adrian Victor Vank este un scriitor autentic care e mai mult decât o mână așezată pe umărul lui. Are o tehnică personală și numeroase lecturi în cap, care îl provoacă. Are „oase tari” (Darie Lăzărescu). Scrierea acestuia place fără să îți dai seama de ce, are certe calități literare, fiind condimentată cu un umor acid (Anton Marțian). Tot ceea ce creează Adrian Victor Vank fascinează. Ne obligă să ținem pasul cu ficțiunea, cu un adevărat tăvălug al evenimentelor. Ca cititor, pare că alergi într-un labirint, nu te poți opri, trăiești pas cu pas fiecare episod (Camelia Cornelia Budan). Fiecare text oferă numeroase ingrediente pentru o lectură savuroasă. Atrage modul în care orice detaliu conlucrează pentru generarea unui efect de literatură de o valoare incontestabilă (Mara Lauretta Balaban). Ideea de a avea în conștiința proprie un personaj care îți vorbește este ingenioasă (Elena Luncă).
Textul lecturat în cenaclu, ca parte dintr-un volum extins, reprezintă o mostră din stilul bine definit al autorului, conturat deja de-a lungul celor șapte volume publicate. Adrian Victor Vank pare tributar narativității fragmentare, creațiile sale fiind adevărate sisteme epice, în care ficțiunea, scrierea realistă, narativul oniric, metaficțiunea, intertextualitatea și multe alte mecanisme se împletesc într-un joc fascinant. La nivelul particular al scriiturii, aceasta pare construită din instantanee narative, descriptive sau dialogate, compunând tablouri care se perindă în firescul rostirii vocilor multiple. Limbajul se remarcă prin fermitate, dinamism și accente ironice îndreptate înspre tarele sociale. Inserțiile și comentariile livrești sunt încapsulate cu măiestrie în paradigma finală. Efectul tuturor acestor elemente este de beletristică la cele mai înalte cote (Liviu Chifane).
Următoarea întâlnire va avea loc în data de 22 noiembrie. Elena Luncă va citi creații poetice.
Liviu Chifane