Frânturi de viață amară
Vineri, 7 iunie 2024, membrii cenaclului „Alter Ego” și-au îndreptat atenția asupra textelor propuse de Florin Burtea, autor al volumelor „Un caz dificil” (Editura Olimpiada, Brăila, 2006), „Promisiunea” (Editura Centrului de Creație, Brăila, 2006), „Inocență” (Editura Centrului de Creație, Brăila, 2007), „Patriotul” (Editura PIM, Iași, 2020) și „Suspiciunea” (Editura Istros a Muzeului Brăilei „Carol I”, Brăila, 2024). Cele două creații lecturate au purtat titlurile „Luptătoarea” și „Adevărata dragoste”.
„Soarele de dimineaţă pătrunse prin fereastră, zglobiu, auriu, jucăuş, îi încălzi obrajii şi părul bălai ca spicele de grâu ce se legănă uşor sub adierea vântului de toamnă.
Irina Popescu, o fiinţă micuţă, gingaşă, tăcută şi blândă, privea pe geam pe strada situată la marginea oraşului, la oamenii ce treceau grăbiţi către locurile lor de muncă. Este tânără şi firavă ca o floare de păpădie. Pare că are nevoie tot timpul de ocrotire şi de iubire şi are o înfăţişare plină de nevinovăţie care mişcă până şi sufletul bărbaţilor mai puţini sensibili.
Era fericită! Devenise soţie de puţin timp, iar soţul, un tânăr chipeş, ce avea o mică afacere, se descurca destul de bine. Se simţea iubită şi dorită! Chiar dacă bărbatul ei era nevoit să facă multe drumuri în alte oraşe, în interesul bunului mers al afacerilor. Cu puţin timp înainte plecase cu autoturismul la Bucureşti. Se înţelegeau foarte bine! Aproape perfect, pentru că se spune că perfecţiunea nu există!
S-a luat cu treaba prin casă şi nici nu a realizat când a trecut timpul. Se înserase. Ovidiu ar fi trebuit deja să se întoarcă! Oare de ce întârzia?
Aproape că se înnoptase, când un poliţist de la circulaţie a venit şi a anunţat-o că Ovidiu a avut un accident rutier, în timp ce se întorcea acasă, în judeţul vecin. Fusese internat în spitalul de urgenţă de acolo, dar se afla în stare gravă.
Irina primise vestea ca un pumnal în inimă! A telefonat părinţilor ei, le-a spus ce se întâmplase iar aceştia au venit într-un suflet cu autoturismul şi au plecat la spital. După ce au ajuns au aflat cu stupefacţie că Ovidiu decedase. Tânăra a simţit un val de căldură cum îi inundă întreg corpul, şi cum îşi pierde cunoştinţa, ar fi căzut dacă nu ar fi fost ai săi lângă ea să o sprijine.” […]
(„Adevărata dragoste”)
Schițele lui Florin Burtea se înscriu într-un registru semantic, ideatic și stilistic facil, simplist, asemeni unor însemnări/exerciții de scriitură dintr-un bloc notes, fără să reliefeze o artă narativă, o introspecție, un plan de direcție… Proza de tip minimalist include, astfel, dialoguri cotidiene cu incipit și final brusc, cu ipostaze rudimentare, casnice etc. care nu „duc” nicăieri. Nu am sesizat ceva promițător întrucât gândurile personajelor par a fi separate de acțiunea propriu-zisă… (Ana Maria Zlăvog)
Textele sunt mult prea schematice, mult prea simple, mult prea scurte și necesită dezvoltare (Aurel Furtună). Creațiile sunt ușor școlărești, cu un gust dulceag (prin diminutivele ce subliniază afecțiunea celui care scrie), cu un limbaj anost, cu o simplitate care nu provoacă, povestioare scurte despre cazuri din viață, având totuși o parte emoțională (Ana Sofian).
Florin Burtea deține anumite întâmplări, anumite povești ce atrag atenția, dar pe care le dezvăluie în întregime încă de la început. Dialogul este plat, tezist, artificial. Apar clișee de limbaj. Este nevoie de o schimbare de tempo (Mihai Vintilă).
Ideile de la care se pleacă sunt antrenante, de exemplu dialogul prin care autorul încearcă să imite vorbele unor pacienți care așteaptă la doctor. Orizontul este clar (preîntâmpinat) și se elimină potențialul naratorului (Mihu Iancu). Textele sunt realiste, ideile – interesante, însă tratarea este banală. Este nevoie de o imersiune în psihologia personajelor și de un ritm mai alert (Virgil Andronescu).
Subiectele propuse de proza lui Florin Burtea sunt interesante, inspirate de viața reală, creionând personaje cu destine marcante. Sunt proze scrise simplu, cu anumite improprietăți de limbă. E nevoie de întemeierea mai solidă a textului (Valentin Popa). Problematica este autentică, reală, mergând către naturalism (Camelia Cornelia Budan). Autorul propune o lectură cuminte, căreia îi lipsesc emoția și dramatismul. Există o discrepanță între limbajul folosit și personaje, care nu sunt conturate prea bine. Sunt prezente cuvinte pretențioase (retușuri, discrepanță, oportunitate, consternați) (Ion Măgeanu).
Florin Burtea își caută subiectele în poveștile celor năpăstuiți de soartă, cu care viața a fost mai puțin darnică, veritabile cazuri sociale, pe care le îmbracă într-un schematism textual neaprofundat, mizând mai mult pe impactul întâmplărilor decât pe resorturile narative potențiale ale creațiilor. Lipsește profunzimea epică și se simte nevoia unei îmbogățiri prin apelul la tehnici narative care să dea poveștilor acea întemeiere textuală absolut necesară (Liviu Chifane).
Cenaclul „Alter Ego” intră în vacanță. Ne revedem în septembrie. Vă urăm o vară cât mai răcoroasă și productivă din punct de vedere literar.
Liviu Chifane