Intertextualitate poetică, ambiguitate, metaforism
Vineri, 17 mai 2024, membrii cenaclului „Alter Ego” și-au îndreptat atenția asupra scrierilor poetice ale scriitorului Liviu Chifane. Consacrat ca prozator prin seria „Eroi din întâmplare” (2019-2023) sau volumele singulare „Copilul Deltei” (2014), „Sparg nuci!” (2022) și „Cercuri” (2024), toate publicate la Editura Datagroup din Timișoara, acesta a citit în cenaclu un surprinzător grupaj de poeme scrise în metrică modernă.
o igienă a sentimentelor
în fiecare sâmbătă
îmi spăl emoţiile le-ndes pe toate în maşina de spălat
bucurii cu bretele amărăciuni în carouri iluzii cu buzunare
– ţine-ţi sentimentele în piept nu le scoate să le calce toţi bocancii –
şi fixez programul de spălare până la lacrimi cu tot cu stoarcere
uscare la geam pe sârma timpului
regrete mulate tristeţi îmblănite melancolii cu fermoar
– eşti un fraier le zâmbeşti tuturor ei te-njură îţi sapă gropi adânci –
cuva maşinii le-nvârte-nainte-napoi îmi ameţesc sentimentele
tocmai pe asta mă bazez să le zăpăcesc să li se-ncurce culorile
iubiri decoltate amăgiri cu anchior înflăcărări găurite-n genunchi
– şterge-ţi de pe faţă seninul c-un burete de sârmă
scările nu se urcă pe palme umede –
adun sentimentele-amestecate-ntr-un lighean cu desene albastre
îl aşez pe umăr îl car pe balcon razele se uită pe geam
păcate cu guler smerenii cu glugă depresii vărgate
le scutur bine le mai răsucesc puţin
ele mă privesc nedumerite li se încurcă mânecile
amărăciuni cu bretele bucurii în carouri
regrete cu buzunare iluzii mulate
tristeţi cu fermoar melancolii îmblănite
amăgiri decoltate înflăcărări cu anchior
păcate cu glugă smerenii vărgate
depresii cu guler
iubiri găurite-n genunchi
când se usucă le-mbrac pe toate
deodată
Situate în umbra prozei sale, poeziile lui Liviu Chifane amintesc de lirica dada, de Tristan Tzara, cu un exces de povestire, de imagini, un zigzag care obosește (Mihai Vintilă). Textele se remarcă prin narativitate poetică, unele fiind scrise în registru bacovian iar altele orientându-se spre orașul postmodern. Ambiguitatea e regină, compunând un obiectual concret dar fracturat. Există o alchimie a textului, o plăcere de a jongla cu cuvintele și de a le resemantiza (Liliana Toma).
Există multă acțiune ce poate fi eliminată astfel încât să rămână imagini ca niște flash-uri. Există construcții surprinzătoare și verb în exces ce conferă un ritm sacadat versurilor. Poezia pare pentru autor un loc de experimentare. Se simte o continuă căutare a sinelui, trecerea rapidă de la o experiență la alta, plecarea dintr-un punct și întoarcerea în același punct (Ana Sofian). Ies în evidență cadența ce șchioapătă uneori, alambicarea sensurilor și multă tristețe (Mara Lauretta Balaban).
Versurile lui Liviu Chifane amintesc de poeziile lui Ilarie Voronca, cu elemente naturiste și puterea de a genera asocieri șocante de cuvinte care zdruncină. Deși textele sunt scrise în perioade diferite, există o anumită unitate tematică și de stil. Atrage atenția tensiunea lirică specifică poeziei moderne (Valentin Popa).
Punctele forte ale textelor lecturate sunt intertextualitatea, ambiguitatea și metaforismul („petale de lingușiri”, „cortina înserării”, „lanuri de mâini”). Trecerea lejeră de la un registru lexical la altul creează imagini în alternanță cu limbajul uzual colocvial (Camelia Cornelia Budan). Este o poezie densă în expresii poetice, cu aparente paradoxuri ce au sens în contextualitatea lor, esențe ce în combinație dau un parfum unic. În spatele versurilor se ascunde omul care scrie și care caută o libertate mai mare în actul artistic (Anton Marțian).
Se remarcă, de asemenea, muzicalitatea aparte și stilul monoton cu ritm interior, ce creează imaginea unui pustnic ce se retrage în singurătate și încearcă să redea ceea ce trăiește (Ștefan Laurențiu Ionescu). Se poate spune că textele prezentate exprimă beția metaforei rătăcite între poezii, ca o simfonie a cuvintelor ce surprinde gândul care pătrunde printre cuvinte (Neculai Băcanu).
Poezia ca un torent, ca un strigăt ars… se axează asupra unor decupaje puternic metaforizate (,,sandviş cosmic”, ,,bufniţa sorţii”, ,,fluviul cerului”, ,,timpul vărgat”, ,,gluga visului”, ,,cafeaua joacă zaruri cu ceaiul rece” etc.), fie cu substrat oximoronic, fie eufemistic, prin care poetul (în deplinul sens al cuvântului) caută efectele întârziate ale dislocării afectivului de rațional dintr-o minuțioasă „luptă” cu logosul, tot mai surprinzător de la un context la altul. Și răzbate datorită discursului ferm, tranșant, clădit în jurul unor laitmotive: cercul, zeii, pietrele etc. și al unor tipare (post)moderniste: jocul riscant, supraetajarea obiectuală, exacerbarea eului, rătăcirea în logosul-labirint, ceea ce confirmă caracterul polivalent al creației lui Liviu Chifane, autor consacrat de proză, cu deschideri și spre alte abordări literare – poezie, critică literară etc. (Ana Maria Zlăvog)
Următoarea întâlnire va avea loc vineri, 7 iunie 2024. Florin Burtea va citi din creațiile proprii în proză.