Poezie manifest cu accente patriotice
Vineri, 9 februarie 2024, a avut loc întâlnirea membrilor literar „Alter Ego” care a avut în ventru creațiile poetice ale autoarei Mioara Oprișan. După ce a publicat cărți de poezie („Aripi de cântec”, Editura Armonii Culturale, Adjud, 2017; „Amor vincit”, Editura Armonii Culturale, Adjud, 2020; „Suflet de roman”, Editura Cervantes, București, 2021), poeme și eseuri („La fântâna dorului”, Editura Armonii Culturale, Adjud, 2022), povestiri pentru copii („Lulu, Crăciunul și spiridușul Elfrin”, Editura Letras, București, 2023), aceasta pregătește un nou volum de poezii („Poeme din Țara Soarelui”), din care a citit câteva texte cu titluri sugestive: „Cine ești, ulcior de lut?”, „Ghiocul zorilor”, „Voroneț, cicoare de mit”, „Cușma toamnei peste Maramureș”, „În casa de la Vovidenie”, „În țara mea stejarii se înalță”, „Eminescu Hyperionul” etc.
Ghiocul zorilor
Ghioci vând ceasurile nopții
Smulgându-mi întuneric din afund,
Pe scara cerului se-avântă zorii,
În mine luceferii se-ascund…
În fiecare noapte care moare,
Din harfe răsfirate-n necuprins
Și-aprinde cupa ei, de floare,
Ziua, sorbind din zboru-i neînvins.
Purtând pe aripi siderale nimburi
O pasăre țâșnește înspre soare.
Umbra își leapădă în cuiburi,
Tăcerea îi alunecă spre zare.
Cerul îmbracă raze de noroc
Sculptând pe nori fiorduri de culoare,
Pe luntrea nopții fantasmele iau foc,
Orașul se trezește din visare…
Semeți și goi mestecenii albesc
Ca o sămânță în lumină nouă,
În cercuri ample solii zilei cresc,
Ne spală frica într-un bob de rouă.
Poeziile Mioarei Oprișan oferă o doză consistentă de patriotism și de dragoste față de istorie și natură în poezii cu spirit mesianic, o adevărată chemare la luptă. Se simte în versurile sale multă sensibilitate, adăugându-se o notă de exotism. Textele au caracter de ode ce exprimă idealuri înalte și se raportează la trecut. Limbajul are resurse poetice limitate, totuși se remarcă metaforele inedite („luntrea nopții”, „fuiorul timpului”, „cușma toamnei”) (Liliana Toma).
Poeziile autoarei se apropie foarte mult de lirica basarabeană, cu accente patriotice care, în contextul poetic contemporan, nu-și găsește sens. Forma de lirică angajată este interesantă ca mesaj, dar se situează cu mult în urmă față de sensibilitatea lirică actuală (Valentin Popa).
Iese în evidență revolta exprimată în versuri, dar și o stăpânire a armoniei cuvintelor (Mircea Andronic). Poezia Mioarei Oprișan are simțire lirică. Se trasează un itinerariu spiritual cu o componentă fină a creștinătății ortodoxe. Se remarcă printre realizările artistice imaginea sferei ca simbol al întregului și aceeași măiestrie a metaforelor („arcușul lunii”) (Camelia Cornelia Budan).
Excesul de solemnitate (Adrian Victor Vank) și stilul patetic sunt puse în slujba expresiei dragostei față de pământ și țară. Se conturează un drum între două puncte: imaginile picturale, pe de o parte, și forțarea construcțiilor expresive, pe de altă parte. Se simt influențe ale anumitor poeți, precum George Topârceanu sau Ana Blandiana (Ana Sofian).
Tematica aleasă de autoare poate crea vibrație în numeroși cititori, de vreme ce optează pentru o poezie manifest, realizată cu patos. Se simte foarte mult lirism și, poate, prea multă melancolie (Ion Măgeanu). E o poezie pentru inima de român (Anton Marțian), cu o voce plăcută (Virgil Andronescu), ce transpune în mod expresiv dimensiunea și valoarea sufletului (Elena Luncă).
Poemele Mioarei Oprișan îți prilejuiesc o incursiune în „Țara Soarelui”, un periplu între atunci și acum, între vechi și nou, o călătorie prin ere legănate în versuri, un adevărat jurnal de călătorie din care răsună nevoia de iertare și împăcare cu sine (Mara Lauretta Balaban).
Un patos plin de savoare, axat pe explorarea lirică a numeroase simboluri cu rezonanță istorică, religioasă, mitică, asemeni unui ,,muzeu” cu relicve și vestigii arhetipale, transpus în imagini artistice, răzbate din universul poetic al doamnei Mioara Oprișan. Versificația, uneori redundantă (în tonalități coșbuciene), are rolul de a amplifica laitmotive ale istoriei glorioase a neamului românesc. Tema conștiinței naționale rămâne un fel de deziderat de la care autoarea nu se dezice deși încearcă și alte teme, bine reliefate (iubirea, călătoria, timpul – precum în poezia „Unicorn pe lună plină”), umbrite însă de sentimentul adorației excesive din cele mai multe ode. Frumoasă imaginea „țara soarelui”, care s-ar putea duce și spre valorificarea unor simboluri populare, rustice, tradiționale, care să estompeze oarecum solemnitatea, festivismul, manierismul unor texte poetice. (Ana Maria Zlăvog)
Principalul atu al creațiilor Mioarei Oprișan este forța poetică, acel patos pus în exprimarea unor idealuri oarecum retrograde, ținând cont că principalele idei sunt specifice poeziei romantice pașoptiste și, cel mult, prelungirilor acestuia și ale clasicismului către sfârșitul secolului al XIX-lea. Excesul de patos, evlavie și gingășie nu se potrivesc specificului poetic al secolului XXI. Totuși, există o putere de expresivitate și de metaforizare remarcabilă, care ar avea un ecou productiv dacă ar fi pusă în slujba unor teme actuale. (Liviu Chifane)
În temă cu discuțiile pricinuite de poezia prezentată în cenaclu, Liviu Chifane a lecturat editorialul realizat de Nicolae Manolescu în numărul 4 al revistei „România literară”, în care criticul analizează criteriile de distincție între poezia clasică, de până la romantism, și cea modernă, care debutează odată cu simbolismul.
Următoarea întâlnire va avea loc vineri, 23 februarie 2024. Virgil Andronescu va citi din creațiile proprii în proză.
Liviu Chifane