Perseide cu aromă brăileană
Vineri, 8 decembrie 2023, cu ocazia ultimei întâlniri din acest an, membrii cenaclului literar „Alter Ego” s-au aplecat asupra creațiilor poetei Ana Maria Zlăvog, profesor de carieră, autoare a volumelor „Galeriile de artă” (Editura Timpul, Iași, 1996) și „Andante. Cartea cu agate” (Editura Limes, Cluj-Napoca, 2009). De data aceasta, a propus o selecție de poeme ce urmează să fie incluse în volumul „Perseide. Poeme dunărene”, în curs de apariție la Editura Leviathan: „Hieroglife în inima mea”, „Dor de Perseide”, „Frumoasele mele străzi brăilene”, „Lecția de geografie la chei, pe pontoane ruginite”, „Paradisul pierdut, de Sânziene, la Mila 23”, „Balada dunăreană”, „Peisaj clandestin cu clopot de sticlă” etc.
Hieroglife în inima mea
Flori de gheață albastră sunt câteodată valurile Dunării,
Hieroglife în inima mea.
Atunci soarele apune trist în culori fumurii
Să-aducă legende din port
Unde timpul zvâcnește în tâmple de oțel –
ostenite, vapoare duc în aval
și grâne și pește și scoici și leuștean.
E o grădină ascunsă pe Vadul dinspre chei,
Vadul Schelei, în geografia urbană.
Acolo am găsit odată cărți uriașe
cât pereții caselor bătrânești,
nu departe de amonte, îngropate în
nisipul vâscos ce atârnă kilometric
în plasele din zgură ale pescarilor matinali.
Ei deschid hala de pește crud și-l descarcă apoi
în coșuri noduroase. Ei au șorțuri peticite și semințe de flori
în buzunare și sub unghii, gheață albastră, îmi spun,
hieroglife în inima mea
Ana Maria Zlăvog este o poetă care știe cum trebuie construit un poem ca să răzbată în sensibilitatea liricii contemporane. Este de notat tematica brăileană, care se scutură de monotonie prin adevărate surprize, precum trecerea neașteptată de la un vers la altul, care dă farmec și valoare poeziei. Se observă o atenție crescută acordată tehnicii, deși desfășurarea poemelor se încadrează mai degrabă într-o derulare prozastică, în care se simte nevoia mai multor elemente de lirism (Valentin Popa). Poeziile autoarei te obligă la un comportament contemplativ: taci și guști. Se remarcă măiestria în crearea atmosferei și a vibrației locului natal. Descrierea se ridică la nivelul unei radiografii minuțioase, aproape clasificatoare a elementelor orașului. Poeziile îți facilitează călătoria în timp și spațiu, fixând anumite idei – precum cea de apartenență – prin adjective care dau culoare sau construcții inedite -, toate acestea înălțând edificiul unei poezii pertinente și valoroase (Ana Sofian).
Prin elemente de o concretețe debordantă, autoarea poemelor prezentate în cenaclu surprinde raportul dintre transcendent și imanent, creând o tonalitate unitară, cu accente impresionante, precum spiritul semi-ludic și schimbările bruște de paradigmă din poemul „Lecția de geografie la chei, pe pontoane ruginite” (Adrian Victor Vank).
Poeziile Anei Maria Zlăvog sunt jumătate poveste – din care se naște poezia – cu anumite nuanțe personale, în care se simte lipsa „cetății” (Neculai Băcanu). Versurile se citesc mai mult ca proză versificată și surprind doar prin câteva imagini (Mircea Andronic). Cu toate acestea, pentru cei care simt sensibilitatea sufletească a autoarei, poemele creează entuziasm (Ion Măgeanu), mai ales că zugrăvesc în tonuri calde meleagul dunărean, tinzând către cosmic și sublim (Mioara Oprișan).
De remarcat faptul că în poeziile Anei Maria Zlăvog se regăsește o tehnică ce amintește de autori clasici – laitmotivul, sub forma unui topos sau a unui element muzical. În substratul de profunzime al poeziilor se regăsește căutarea unei divinități ce se ascunde, ceea ce îl determină pe individ să cerceteze lucrurile iar și iar (Camelia Cornelia Budan). Versurile stârnesc emoții, au suflet, muzicalitate, exprimând tânjirea după frumosul vieții. Se simt, de asemenea, dorul, credința, inocența, splendoarea, căutarea sublimului (Anton Marțian).
Autoarea propune o poezie metaforică, conturând o gravitație a nostalgiei către toposul sacru. Se observă un tradiționalism reinterpretat, alături de predilecția pentru sărbători și atmosferă (Ana Maria Dan). În ciuda ideilor exprimate în cenaclu, versurile autoarei sunt pline de lirism, cu tendința de narativizare, conturând un dramatism textual, la care contribuie și spiritul ludic (Gabriela Petre).
Ana Maria Zlăvog își concentrează eforturile poetice asupra conturării unor mituri lirice personale, tinzând către sacralitate artistică, pe care o propune cititorului, îmbiindu-l cu tonuri și simboluri tari. Această infatuare creatoare (în sens pozitiv) devine cu atât mai solicitantă cu cât poemele se apropie de formele specifice prozei. Totuși, se ating variate puncte lirice sensibile, uzitând numeroase imagini cu o coloratură aparte. Se remarcă larghețea rostirii poetice, care permite conturarea și frământarea unor teme ce satisfac în anumită măsură nevoia autoarei de a contura o mitologie aparte (Liviu Chifane).
Ana-Maria Zlăvog își propune să creeze o geografie mitico-lirică a Brăilei, așezând sub lumina strălucitoare a Perseidelor străzile orașului, cheiul, ceasul simbol, valurile Dunării și, prin lărgirea cadrului, spațiul deltaic în ansamblul său. Poemele supuse analizei dezvăluie sensibilitate, dar și dorința de a frapa și de a da o notă de dramatism mărturisirilor lirice, ceea ce se transformă într-o caracteristică a discursului poetic.
Dacă Ioan Munteanu scrie o carte documentată din punct de vedere istoric despre ,,Stradele Brăilei”, autoarea Perseidelor reușește să le elogieze în versuri, mergând până la ideea de identificare totală și conferindu-le dimensiunea unui spațiu sacru, încărcat de semnificații. Impresionante sunt interogațiile retorice din Perseide III, precum și cufundarea în nimicnicia existenței umane și nonsensul zbaterilor omenești ce reies din versuri precum cele din poezia ,,Umbra aceasta de fericire de 24 de karate. Și pe mine unde, cu cine mă lași, Suflete?” (Cristina Chifane)
S-a alăturat cenaclului scriitoarea Mioara Oprișan, autoarea mai multor volume de proză și poezie, dintre care cea mai recentă este cartea de povestiri pentru copii „Lulu, Crăciunul și spiridușul Elfrin”, Editura Letras, București, 2023. Ca „susținător” al acesteia, ne-am bucurat de prezența doamnei Mărioara Custură. Ne-a onorat, de asemenea, cu prezența, poetul Mircea Andronic, care și-a exprimat intenția de a participa în mod regulat la întâlnirile cenaclului.
Ne revedem vineri, 12 ianuarie 2024, când prozatorul Valentin Popa va citi un fragment din volumul de memorialistică aflat în lucru.
Membrii cenaclului literar „Alter Ego” vă urează din toată inima Sărbători binecuvântate și La mulți ani!
Liviu Chifane