Călătorii narative în cotidian

Vineri, 12 decembrie 2025, membrii cenaclului „Alter Ego” s-au întrunit pentru a analiza textele propuse de Florin Burtea, publicist și prozator, autor al volumelor de proză: „Un caz dificil”, Editura Olimpiada – Brăila, 2006, „Promisiunea”, Editura Centrului de Creație – Brăila, 2006, „Inocență”, Editura Centrului de Creație – Brăila, 2007, „Patriotul”, Editura PIM – Iași, 2020, „Suspiciunea”, Editura Istros – Brăila, 2024. Cele două texte lecturate, „Dilema” și „Văduva” fac parte din volumul „Călătorii în cotidian”, aflat în pregătire la Editura InfoEst.

         „Eugen, la cei treizeci de ani ai săi, este un tânăr simpatic, înalt, cu un chip plăcut, ochii albaștri, părul negru pieptănat cu cărare într-o parte și prețuiește mult viaţa liniştită. Frământările sufleteşti nu i-au plăcut niciodată. Râvnea întotdeauna la tihnă, armonie, înţelegere şi izbutise să le aibă până acum! Nimic şi nimeni nu-l tulburase până acum!

Sângele rece îl moştenise de la tatăl său. Îi furase acestuia stăpânirea de sine. Dar nu era prea ambiţios, spre deosebire de el, bătrânul era stăruitor în tot ceea ce făcea şi foarte încăpăţânat.

De astăzi, de când bănuia că-l înșală soţia, nu mai avea linişte, nu mai avea stare! Păcat de ziua splendidă de toamnă! Bolta cerească era de un albastru deschis, iar soarele zâmbea din înalturi aruncând pământului mângâietoarele sale raze de soare aurii… Ziua i se stricase acum! Și tihna! O surprinsese când se săruta cu un coleg de serviciu în parcul oraşului. Îl știa din vedere și pe el. Ziua senină îl inspirase să treacă prin parcul central după ce a ieșit de la slujbă. A crezut că are vedenii, că nu poate fi adevărat! După aceea a sperat că nu este soţia lui şi că a greșit confundând-o cu altă femeie. Dar i-a urmărit până s-au despărțit la un moment dat într-un loc foarte aglomerat unde nu au mai repetat gestul intim de dinainte, probabil ferindu-se amândoi de puhoiul de oameni. Inițial, îi văzuse pe o alee mărginașă din parc puțin frecventată la acea oră. El obișnuia să treacă des prin acel loc de agrement când se întorcea de la slujbă, dar mai mult ca sigur nevasta-sa nu cunoștea acest fapt.” („Dilema”)

            Textele lui Florin Burtea dau impresia de furtună într-un pahar cu apă. Începutul este frumos, clasic, cu portretul personajului, se propun subiecte banale din cotidian, însă rămâne în banal, nu are tensiune lirică. Personajele sunt necredibile. Primul text este o dramoletă de familie, de cuplu. Ar fi putut câștiga prin limbaj, prin stil. Apar structuri uzate sau metafore ce nu funcționează (Liliana Toma).

            Primul text are aparența unui pamflet. Personajul este un tip ciudat, atipic, inert. Esența este exprimată în momentul în care își plănuiește răzbunarea. Pare că este exprimată ironia la adresa bărbatului lipsit de reacție. Al doilea text este o încercare de a transcende din realitate în imaginar (Ion Măgeanu).

            Personajele sunt desprinse din realitatea de toate zilele. Eugen, personajul din „Dilema”, se remarcă prin lașitate, naivitate, mare capacitate de a se detașa, ceea ce îl ajută să iasă din impas. Este un text predictibil, nu are un conflict care să aducă tensiune. În „Văduva”, Maria este victima părinților, la rândul lor victime ale mentalităților și prejudecăților (Mioara Oprișan).

            Subiectele propuse sunt generoase, ca doi bureți ce necesită înmuiați bine în apă. Sunt povestiri cu final deschis. Necesită densitate care să justifice fiecare final pe care îl acorzi. Se creează falsul sentiment de tristețe. Gelozia este un sentiment foarte generos (Adrian Victor Vank).

            Florin Burtea valorifică falsh-uri din existența sa și a altora prin exerciții de stil în care își face condeiul. Personajele sunt creionări, nu caractere complexe, încă nu trece la exercițiul psihologic profund. Este o etapă premergătoare unor texte de mai mare amploare, de care pare că este capabil (Aurel Furtună).

            Subiectele textelor au un potențial deosebit, însă le lipsește ceva care să spargă norma (Vergil Matei).

            Ideea lui Florin Burtea este interesantă și de urmărit, să surprindă frânturi de viață transformate în poveste. Totuși, necesită modificări: de dezvoltat unele secvențe, de tăiat altele, de înlăturat amănuntele nesemnificative. Conversațiile sunt uzuale, prea puțin interesante pentru cititori. Pe alocuri, apar elemente de proză umoristică, probabil involuntare. Limbajul este excesiv de formal. Scenariile din mintea personajului Eugen sunt fructuoase și pot fi dezvoltate (Cristina Chifane).

            Cele două povestioare sunt rupte din cotidian și oscilează între doi poli: scene de viață și scrieri literare. Se naște întrebarea „Care-i faza cu-nșelatul?”. Se exploatează modul în care oamenii poartă măști sociale. Limbajul este direct, polițienesc sau de tip reportaj. Partea de intrigă necesită dezvoltare (Ana Sofian).

            După un volum de proze cu subiecte polițiste, Florin Burtea propune altceva. Textele sale par elaborate după o rețetă, de care ar trebui să se ferească. De exemplu, descrierile de fizionomie sunt șablonate, previzibile. Imaginația personajelor este fioroasă, dar nu are finalitate. Apar neglijențe stilistice, cum sunt repetițiile. Povestirile nu iau înălțime din punct de vedere literar. Textul „Văduva” propune o tematică psihanalitică: o femeie frustrată, care nu a avut parte de iubire, nu poate suferi și, după moartea soțului, visează la o viață împlinită. Totuși, relatarea a două vise în aceeași zi pe aceeași tematică pare nefirească (Valentin Popa).

            Primul text, „Dilema”, abordează tema fidelității, a crizei interioare declanșate de aceasta. Personajul oscilează între impulsuri interioare și echilibrul spre care tinde. Folosește rațiunea ca mecanism de apărare. Unele fraze sunt prea lungi, pot fi separate pentru claritate. Apar expresii brutale. În al doilea text, „Văduva”, imaginea priveghiului te duce în acea realitate (Mara Lauretta Balaban).

            Textele prezentate pot avea titluri alternative. Punctele tari sunt date de subiectele ce au posibilități de dezvoltare și de accentul pus pe stările interioare. Potențial există, dar execuția sabotează mecanismul inițial (Mihu Iancu).

            Textelor, opalescente pe alocuri, le lipsește scânteia autenticității pentru a fi aduse la numitorul comun al beletristicii. Firul narativ se derulează ca un ghem încâlcit iar deznodământul este ambiguu (Radu Nastasia).

            Florin Burtea propune două schițe realiste, cu elemente de analiză psihologică, ce exploatează situații desprinse din aparentul banal al cotidianului. Autorul începe fiecare text cu un portret-robot al personajului central, punctând câteva trăsături centrale, apoi intră în subiect, atingând direct chestiunea ce constituie intriga. De aici, dezvoltă într-o anumită măsură, până la un punct, destul de schematic, lăsând de fiecare dată finalul deschis. Există o evoluție față de textele prezentate în iunie 2024, mai ales în ceea ce privește introspecția. Potențialul fiecărui fir narativ, nu este, însă, valorificat la adevărata valoare, există o trenare neproductivă din punct de vedere literar. Autorul este, totuși, un scriitor în continuă dezvoltare și poate aprofunda aspectele semnalate în prezenta cronică, valorificându-le în mod constructiv (Liviu Chifane).

            Următoarea întâlnire va avea loc vineri, 9 ianuarie 2026. Va citi Veronica Teodoru.

Liviu Chifane