Iubirea ca formă de cunoaștere poetică
Vineri, 14 martie, în cadrul întâlnirii membrilor cenaclului „Alter Ego”, Mara Lauretta Balaban a supus atenției un grupaj de texte poetice. Mara Lauretta Balaban este autoarea a trei volume de poezii: „Curs de design în iubire” (Editura Inspirescu, Brăila, 2021); „Iubilotest” (Editura Inspirescu, Brăila, 2021); „Spirivers” (Editura Inspirescu, Brăila, 2022). Creațiile prezentate în cenaclu fac parte din volumul „Incizie în talpă (cu iubire)”, aflat în curs de apariție.
(Ne)Îndoită
Mi se întâmplă o zi cu grafica strâmbă
Îndoită
De la mijloc, până se face jumătate
Sunt mai mică decât sunt
Orele s-au aglomerat cu fotografii alb negru
Vintrele se strâng în spirala alb + negru= gri
El îmi apasă obiectivul
Îmi schimbă culorile
Mă afișează pe peretele rămas liber
Mă dezdoaie
Îmi opresc venele să se mai zbată
Lipită
Îmi caut pleoapele și ochii
Întind crengi de brațe fără să mă dezlipesc
Fără să mă îndoi
Poeziile Marei Lauretta Balaban au un ritm jucăuș. Este sugerat un delir parasomnic, oniric. Anumite înlocuiri de cuvinte ar da o vibrație nouă (Adrian Victor Vank). Este o poezie atipică în care construcțiile șocante te scot din firescul poetic. Se simte încercarea de inovare poetică. Sunt folosite cuvinte rare în construcții care te îndeamnă să găsești sensurile. Se desprinde ideea de a absorbi iubirea. Eul poetic este omniprezent și trăiește sentimentele la maximă intensitate. Sunt poezii scurte cu idei condensate. Apare tonul ironic. Poezia este uneori vindecare, are scop terapeutic. Talpa iubitei devine harta ca mijloc de orientare. Poeziile se scriu în mare și se desfac în cer. Combinațiile de cuvinte aduc un plus de valoare (Ana Sofian).
Mara Lauretta Balaban scrie o poezie șocantă. Impresionează îndrăzneala compozițiilor lirice. Autoarea merge destul de departe în exercițiile care propun un anumit joc cu limba română. Sunt adevărate dansuri lexicale de o modernitate stridentă. Mijloacele stilistice sunt aparte. Lipsa metaforelor nu este un păcat, pentru că semnificația poetică se compune din alte resurse. Sunt poeme interesante, cu vibrație (Valentin Popa).
Mara Lauretta Balaban dă glas unui experimentalism imagologic douămiist. Este o poezie a jocului, cu o grafică a trăirilor exploratorii. Autoarea le trăiește cu arsenalul propriu. Este, de asemenea, o poezie de atmosferă interioară, a armoniilor dezarticulate. Subiectivarea e un joc lingvistic. Se evidențiază ca motive inversul și decorativul, pliate pe simbolistica oglinzii. Temele comune sunt tratate în manieră creativă ce sparge tiparele consacrate. Autoarea resemantizează vocabularul, chiar câmpurile semantice. Se trasează o geografie sentimentală: iubire, suferință, pasiune. Iubirea este imperativă, îndrăzneață. Apar explorări care au valențe psihanalitice. Există multă narativitate, salvată de ideile poetice. Iubirea se scrie pe măsură ce o vorbește pe o coală a sufletului. Uneori, simțirea și imaginația devin bacoviene, iar poezia este plasată între acvatic și astral. Autoarei îi place să se joace cu vorbele, destramă banalul și dă o altă formă trăirii printr-un limbaj rococo exagerat (Liliana Toma).
Din punct de vedere al modului de comunicare, poeziile lecturate sunt o alternanță între monologul adresat și contemplația meditativă. Creațiile mustesc a tema androginului și a iubire. Se pune în scenă o zbatere între zbor și cădere, între aspirație și materie. Există o permanentă căutare a eului pentru a găsi în celălalt trăirea. O combinație între un eu liric și un personaj referențial la care aspiră. Se desprinde căutarea iubirii și a perfecțiunii. Vinilul e pasiunea celor doi. Există o explozie de culori. Autoarea se identifică cu motive din creațiile altor poeți. Creațiile se aseamănă într-o anumită măsură cu poezia suprarealistă, cu dicteul automat, creând incantație, o muzicalitate aparte a cuvintelor (Camelia Cornelia Budan).
Se remarcă în creațiile prezentate interesul pentru noutate. Fiecare poem este legat de celălalt cu un fir roșu al iubirii în diferite forme. Se exprimă înălțarea și coborârea spirituală. Se desprinde ideea că zbaterea produce schimbări în noi și în ceilalți. Există o formă de zbor a iubirii. Autoarea subliniază nevoia de a găsi drumul înapoi. Creațiile sunt pline de lirism de o delicatețe aproape vulnerabilă. Te transfigurează, rafinat, nebunesc și divin. Hrănesc fantezia, ne scot din rutină (Mioara Oprișan).
Poeziile Marei Lauretta Balaban creează emoție. Este o poezie directă, fără inflexiuni, cu o sensibilitate aparte. Autoarea nu tânjește după iubire ci o trăiește. Este o reinventare a iubirii, pornind de la dorința de nou. Creațiile au o simbolistică proprie (Ion Măgeanu). Este o lectură interesantă și plăcută. Autoarea este o poetă veritabilă. Creațiile sunt încărcate de figuri de stil. Uneori se simte șirul bacovian. Apar cuvinte nepoetice care forțează limba (Mircea Andronic Romian).
Mara Lauretta Balaban îmbrățișează cu maturitate resorturile versului liber, eliberat de constrângeri formale, pe care îl pune în slujba unei geografii lirice proprii. Dicteul sentimental se îmbină cu inovații lingvistice pentru a accentua permanenta căutare identitară. În centrul discursului poetic se află Femeia, care simte o nevoie constantă de a se defini și de a defini și remodela realitatea din jur care o asaltează. Iubire devine, în acest sens, o cale de cunoaștere, atât a propriului eu, cât și a ipostazelor de alteritate pe care le întâmpină. Actanții iubirii sunt supuși unui joc care are menirea de a-i aduce împreună într-o trăire unică. Se remarcă rostirea poetică dezinvoltă și curajoasă, forțând limitele mijloacelor artistice (Liviu Chifane).
Următoarea întâlnire va avea loc în data de 28 martie 2025. Va supune texte atenției membrilor cenaclului poetul Neculai Băcanu.
Liviu Chifane