Poezia manifest în tonalitate amară

            Vineri, 31 ianuarie 2025, membrii cenaclului „Alter Ego” și-au îndreptat atenția asupra textelor poetice propuse de Aurel Furtună. Bibliotecar din 1984 până la pensionare, în 2015, acesta este autorul volumului „Culori învinse”, publicat în 2005 la Editura Signum din Reșița.

Este  din ce în ce mai trist:

Timpul este mereu alchimist

Merge spre noi fără vreun sens

Te face s-alergi către nonsens

Te urcă spre timpul fără cusur

Și totul rămâne gol împrejur

Rămâi chiar singur dacă nu poți

În  ape tulburi să mai înoți

Căci totul e aspru și tot mai pustiu

Fără să știe nimeni că-i viu

Rămâne acolo ca un trist far

Ce duce adânc spre timpul amar

Și caută totul fără să știe

Că totuși viața rămâne mai vie

Mai vie chiar decât tot ce e viu

Atunci când în jur e trist și pustiu

Căci viața e plină de tot ce ar fi

Mai veșnic decât tot ce-ar veni.

4-XII-2022

            Aurel Furtună propune o poezie manifest care conține multă substanță și prin care poetul vede necazurile dinăuntru. Apar unele expresii banale (Mircea Andronic Romian). Versurile sale exprimă adevăruri scurte și au valoare de aforisme (Adrian Victor Vank).

            Poezia lui Aurel Furtună este reflexul unei revolte asumate, a unor imperative exprimate prin adresabilitate, proces de obiectivare a unor suferințe personale. Eul se pluralizează prin aglomerările verbale. Este o producție emoțional-rațională. Apar teme precum COVID, depresia, războiul, tratate cu ironie și umor fin. Versurile au adesea valoare de încercări filosofico-aforistice. Este surprinsă micimea ființei umane. Moartea devine o temă subînțeleasă. Este un manifest cu narativitate discursivă. Uneori are loc o deliricizare. Ființa este prinsă între timp și moarte, între Cronos și Thanatos. Salvarea nu vine de la Eros, Apare o vehemență a perspectivei rechizitoriale. Poetul este onest în tot ceea ce face, are atitudine civică, subsumându-și poezia valorilor etice (Liliana Toma).

            Aurel Furtună propune un gen de poezie de idei. Este preocupat mai puțin de încărcătura stilistică și mai mult de forța ideilor. Este un gen de poezie care nu prea se mai poartă. Poetul este deschis, poezia este la vedere, directă, nu îl obligă pe cititor să caute sensuri ascunse. Sunt tratate probleme grave ce nu ne pot lăsa indiferenți (Valentin Popa).

            Impresionează profunzimea cu care autorul tratează teme actuale. Poezia are filon psihologic și filosofic, este o introspecție, o cufundare în sine, poetul redă războiul interior printr-un dialog cu sinele (Mioara Oprișan).

            Aurel Furtună este un poet autentic (Darie Lăzărescu). Nota biografică este evidentă. Poezia este mărturisire a trăirilor, din perspectiva unui om ce observă spectacolul lumii. Nu se transformă din observator în judecător. Prin folosirea persoanei I plural, poetul devine parte a lumii în care suntem mai anxioși. Răzbate mult pesimism, zădărnicia vieții. Eul poetic este captiv într-o lume anxioasă, tinzând totuși către ceva măreț (Ion Măgeanu).

            Poeziile lui Aurel Furtună te fac să scrâșnești din dinți. Sunt versuri ancorate în realitate, cu o cursivitate aparte, condensate, cu un ton amar (Armanda Filipine). Se creează imaginea unui înțelept care a coborât de pe munte ca să împărtășească lumii ideile sale (Ștefan Laurențiu Ionescu). Poeziile lecturate sunt ca niște problematizări. Pe poet îl dor parcă problemele pe care viața i le pune în față. Poeziile sunt uneori ca un scrâșnet, ca un strigăt în care lirismul nu-și mai poate face loc. Avem, însă, și versuri pline de lirism, în care, dincolo de învelișul de tristețe, melancolie, cititorul poate descoperi un miez de alinare, de regăsire a unei bucurii pierdute (Anton Marțian).

            Aurel Furtună se situează ca sine poetic în mijlocul problematicilor existențiale și sociale, pe care le abordează într-un stil franc, dezgolit stilistic, în versuri de o simplitate asumată, pentru a face loc ideilor tranșante ce abordează teme contemporane dureroase. Eul poetic devine un luptător pentru dreptate atât în sensul restrâns, al echilibrului etic interior, cât și în sensul larg, al echilibrului social, politic, planetar. Se remarcă vocea percutantă, care biciuiește slăbiciuni de tot felul și cântă în totalitate amară pervertirea condiției umane. Poetul folosește cu îndemânare ironia și accentul satiric (Liviu Chifane).

Următoarea întâlnire va avea loc în data de 28 februarie 2025. Va supune texte atenției membrilor cenaclului scriitoarea Liliana Toma.

Liviu Chifane