Fabrica de miraj a poeziei

Vineri, 13 decembrie 2024, a avut loc ultima întâlnire a anului la cenaclul „Alter Ego”, prilej pentru a ne îndrepta atenția asupra creațiilor Anei Sofian (Camelia Chirchiboi). Ana Sofian și-a demonstrat polivalența poetică prin activitatea în cadrul cenaclului și prin volumele de poezii „Imperfect solubil” (Editura Pim, Iași, 2018) și „Et-erogen” (Editura Castrum de Thymes, Giroc, 2024; volum realizat în coautorat cu Virgil Andronescu). Poemele prezentate în cenaclu fac parte dintr-un grupaj de creații inedite.

fabrica de miraj

întoarsă în propria-mi scoică, ascult marea

țipă valul și-mi aruncă în ochi nisipul

mă prefac că nu-l văd

mă prefac așa cum fac poeții când scriu despre fericiri mărunte

fire de iarbă crescute într-un mal sărăturos de apă

risipită în timp

îmi adun drumul

pun mintea și inima laolaltă și umblu prin lume

bocceaua e plină de visuri

norocul e o omidă

îi strivesc dinții să nu-mi mănânce frunzele

frunzele mele de copac învelind preț de un anotimp femeia

nici nu știu când crisalidă s-a făcut

împietrind zborul

cum scoica nisipul durerii în perlă

            Ana Sofian este o poetă aflată în căutarea sensului cuvintelor ce redă propria existență în versuri de o mare densitate metaforică. Transpare frica de definitiv. Este o poezie plină de sens, ale cărei trăiri sunt unice (Gabriela Petre). Titlul poemului „Fabrica de miraj” pare potrivit ca titlu al unui volum de poezie. Toate creațiile transmit ideea că terapia prin artă are puterea de a salva (Veronica Teodoru).

            Ana Sofian este un fenomen. Stârnește admirație prin puterea cu care inovează în poezia proprie, reușind să producă o nouă voce. Este o poezie de modernitate riguroasă. Fiecare creație vine cu ceva nou care șochează (de exemplu, obsesia danturii). Este o poezie de mare ținută, gravă, care evoluează și încearcă să provoace, să tulbure (Valentin Popa).

            Este o poezie nouă având în substratul de profunzime mitologia biblică și elementele de modernitate, extrase din lumea contemporană („link”, „like”), Se evidențiază motive precum cel al copacului sau cel al florii, sugerând natura care încearcă să oblojească rănile omului. Este o poezie care te determină să te oglindești în tine însuți (Camelia Cornelia Budan).

Ana Sofian liricizează orice, ca un alchimist al versurilor, topind în acestea elemente aparent disparate, precum instantaneele din copilărie sau inserțiile mitologice (Adrian Victor Vank). Poeziile Anei Sofian sunt adevărate bijuterii pe care autoarea le poartă cu mândrie, conștientă fiind de prețiozitatea creațiilor. Se remarcă energia debordantă în mersul propriu către soare, pe drumul căutării de sine, tinzând către curățare și evoluție spirituală (Mara Lauretta Balaban).

            Textele prezentate în cenaclu sunt încărcate de simbolism. Eul liric se întreabă mereu „Cine sunt?”, ispitit de a pătrunde esența vieții într-o lume plină de iluzii. Se adresează celor cu o cultură poetică solidă, având un stil propriu bine definit (Ion Măgeanu).

            Se remarcă raportul dintre realitate și reprezentare, dincolo de care se ascunde un anumit lirism. Versurile evoluează de la avangardă către postmodernism. Este o poezie experimentală, solară, vivace, care alunecă, însă, și într-o rațiune a negării. Prin forma poeziei, se neagă tiparele clasice. Uneori deliricizează poezia, dar are un tipar ascuns. Transpare criza căutării, așezându-se pe sine în centrul lucrurilor. Se coboară în epicul cotidian, cu accidente de-o zi și fabrici de miraje („pădurea deasă de iluzii”). Autoarea depune toate eforturile pentru a ieși din provizorat. Pare că se plânge de absența comunicării, atât o cauză cât și un efect. Existențialul este validat interogativ iar căutările devin scopuri în sine. Are loc o invadare a urbanului, cotropit de mișcare, acțiune. Este o poezie introspectivă ce iese în evidență prin asumare și alteritate (Liliana Toma).

            Autoarea dovedește că are foarte mult curaj liric. Se caută pe sine și nu se găsește, iar asta este, de fapt, poezia. Te cutremură în orice situație (Darie Lăzărescu). Sunt poezii foarte personale, cu tentă descriptivă. Poeta se expune pe sine prin asumare. Sunt poeme rotunde, expresive (Armanda Filipine).

            Ana Sofian reușește în creațiile sale să creeze un univers liric propriu, căruia îi atașează un stil poetic bine definit, cu o putere debordantă de a liriciza banalul existenței și de a-i conferi valoare de miracol. Fiecare poem debutează în miezul realului cotidian, pe care îl modelează prin limbaj artistic, mai ales prin metaforizare, făcându-l să se umple de o metafizică personală, care are ca scop chestionarea sensurilor ascunse ale ființării. Jocul cu instrumentele poetice moderniste este foarte bine condus și creează o rostire poetică cursivă și coerentă, cu o coloană imagistică proprie, personalizată prin sensibilitatea debordantă. Se topesc în versul liber registre multiple ce contribuie la crearea unei substanțe poetice remarcabile (Liviu Chifane).

Următoarea întâlnire va avea loc în data de 17 ianuarie 2025, când va supune atenției creațiile proprii Armanda Filipine.

Liviu Chifane