Schiță SF și satiră socio-politică
Vineri, 29 martie 2024, membrii cenaclului literar „Alter Ego” și-au aplecat atenția asupra textului propus de Mihai Vintilă. Remarcat ca poet („Primii pași”, 2005; „Fiare și oameni”, 2012; „Ordine în gânduri”, 2013; „Sensul cuvintelor”, 2014; „Adevăruri mari scrise cu litere mici”, 2015; „Dirijorul de cuvinte”, 2017; „Sunt ruda de sânge a unui timp nebun”, 2023), acesta este autorul volumului de proză scurtă „Generalul de hârtie” (Editura InfoEst, 2024), din care face parte și fragmentul cu același titlu citit în cenaclu.
Intrarea s-a făcut cu grijă, să nu tulbure somnul importantului personaj aflat în cameră. Încet, încet, s-au strecurat înăuntru, primul operatorul iar apoi tehnicianul. Totul se făcea în cea mai mare liniște. Discreția este elementul de bază al acestui departament. Operatorul a pulverizat din sprayul pe care îl ținea la vedere o substanță violacee care s-a răspândit rapid. Generalul dormea profund. Respira constant, iar acest lucru era foarte bun pentru operațiune. Tehnicianul a așteptat puțin ca substanța să își facă efectul și apoi a deschis cutia mare pe care o căra. A mânuit-o cu multă delicatețe. A scos câteva pagini scrise de mână. Era scrisul, ușor de recunoscut, al Generalului. Literele mari și lăbărțate aminteau de un copil certat cu școala, care a scris ceva repede, parcă sub amenințarea mamei. Faptul că Generalul se exprima greu în public și că citea și mai greu erau lucruri deja de notorietate. Literele alcătuiau fraze referitoare la noile impozite. Ideile păreau ușor incoerente, dar, în fond, așa era și Generalul. Tehnicianul s-a aplecat ușor spre capul primului ministru. A atins delicat craniul acestuia, în spatele urechii stângi, pe o aluniță și un sertăraș ascuns a ieșit afară de parcă vroia să respire alte realități. A luat apoi ușor cipul din interior și l-a înlocuit cu unul nou. Operatorul, care ajunsese între timp lângă el, a apropiat de noul cip un mic aparat portabil, a butonat frenetic ceva și apoi, din spatele măștii de protecție, prin vizeta de sticlă, i-a făcut cu ochiul.
– E gata colega! Să ieșim! A dus mâna la gulerul combinezonului și a rostit:
– Operatorul a terminat. Pregătit pentru extracție!
Mihai Vintilă propune un text original, o schiță SF cu potențial, din familia genului de proză satirică în care, prin tehnica minimalistă, într-un spațiu redus, cu un singur personaj (o păpușă controlată), cu o situație aparent măruntă, transmite ceva substanțial (Mihu Iancu). Ceea ce pare un scenariu de scurt metraj (Adrian Victor Vank) ne obligă să ne poziționăm în afara unei lumi, să ne situăm deasupra întrebărilor și să vedem în pântecele realității până la problematica adâncă a textului: întrebarea dacă noi, la rândul nostru suntem manipulați ca membri ai societății (Mara Lauretta Balaban).
Se simt cele două profiluri reale ale autorului, economistul și jurnalistul Mihai Vintilă, prin atingerea unor teme contemporane din sfera socială și politică (Virgil Andronescu). Textul pare preambulul unei opere mai vaste, un fel e comunicat de PR cu o tratare satirică interesantă, vorbind despre obediența oamenilor și atingând realitatea zilelor noastre (Ion Măgeanu).
Textul lui Mihai Vintilă, cu accente de reportaj ficțional (Mircea Andronic), cuprinde o comunicare seacă având sugestii previzibile inspirate din spectrul politic și făcând aluzie printr-un artificiu SF la acei „oameni din umbră” care conduc societatea (Valentin Popa). Este un text cu undă de satiră socială, autorul dovedindu-se un creator de atmosferă și un bun cunoscător al tehnicilor narative, lucru dovedit prin schimbările de cadre narative și prin suprapunerea realului cu fantasticul (Gabriela Petre).
Autorul are putere de sugestie, creând senzația de secvențe de film cu un personaj golit de ceea ce nu are, în jurul căruia țese la nivel narativ și sugestiv. Se creează suspans, iar planurile sunt ingenios alternate (Ana Sofian). Textul lui Mihai Vintilă stârnește semne de întrebare legat de problematica liderului (amintind de „Toamna patriarhului” de Gabriel Garcia Marquez) și de felul în care o societate este condusă (Camelia Cornelia Budan).
Titlul schiței S.F. ,,Generalul de hârtie” este un eufemism prin care se lansează insolitul, una dintre premisele narative ale prozei lui Mihai Vintilă, întrucât personajele nu sunt individualizate prin nume, ci prin statut și acțiuni. Generalul de hârtie este un fel de arhitect al unei noi lumi, din viitor, un posibil ,,android” ce conduce un imperiu cu legi guvernamentale, el însuși supus unui ,,rechizitoriu” de testare a minții. Asistat de un tehnician și un operator, într-un departament de lucru bizar al unei confederații ,,secrete”, Generalul comunică noi taxe și impozite influențate de ,,instabilitatea economică și războiul din vecini”, ceea ce trimite cu gândul la o realitate în plină desfășurare, plasată însă, prin tehnica prozei S.F., în ,,căutarea altei vieți” (Ana Maria Zlăvog).
Mihai Vintilă se dovedește un bun cunoscător atât al tehnicilor și stilurilor literare, cât și al mecanismelor literaturii SF. Fiecare fragment al scurtului text lecturat atinge o structură narativă specifică, liantul fiind dat de ideile ce se ascund în planul de adâncime. Se simte, de asemenea, plăcerea atât a jocului cu planurile și cadrele textuale cât și a inserării de aluzii cu tentă socio-politică prin care comentează tare ale lumii contemporane (Liviu Chifane).
Lansarea volumului „Antologia Cenaclului Literar Alter Ego Brăila”, 2022-2023, va avea loc vineri, 12 aprilie, începând cu ora 17.00, în sala „Fănuș Neagu” a Bibliotecii Județene „Panait Istrati” Brăila.
Liviu Chifane