Până dincolo de hotarele gândului…

Vineri, 13 octombrie 2023, a avut loc prima întâlnire „cu disecție” a membrilor cenaclului „Alter Ego” după o vacanță binemeritată (și după ce în data de 22 septembrie am avut o întâlnire de reacomodare literară). Profesorul și poetul Nicolae Băcanu, autor a trei volume de poezii („Pribeag printre cuvinte”, Editura Fundația Culturală Antares, Galați, 2018; „Noaptea zilei”, Editura Istros a Muzeului Brăilei „Carol I”, Brăila, 2021; „Hotarele gândului”, Editura Istros a Muzeului Brăilei „Carol I”, Brăila, 2023), a supus atenției un colaj de texte menite să ilustreze evoluția sa poetică.

Cameră

În fereastră

Stăruie luminile ochilor tăi

Fierbinți și apăsători.

În așternuturi,

Îmbrățișările tale

Înfrigurate!

Zbateri vinovate

De aripi

Descriind candid

Cerul în amiază.

În aer,

Tremură respirația ta

Încă încețoșată

De patimă.

Scrinul îți ascunde

Temerile

Iar oglinda

Minte

Și simte,

Înainte și după

Zănatică uimirea ta.

Congestionată de dragoste,

Aceeași oglindă

Zâmbește confuză după ce

Ți-a răpi trupul

În veșnicia luminii

Și ți-a sărutat neîngăduit

Sufletul.

În tăcere,

Ușa îți ademenește chemarea

Și rămâne doar

O eroare

Între trecere

Și neîncredere

Deschisă doar

Gândului meu

Care rătăcește dezordonat,

Înainte și după

Iertare.

            Ca poet, Neculai Băcanu se așază în mod voluntar între „hotarele” „dulcelui stil clasic”, frământând în aluat liric motive și teme specifice poeziei eminesciene, cu salturi către poeți ai secolului al XX-lea, precum Lucian Blaga. Această nostalgie literară transpare în versurile îngânate, ce alunecă frecvent către un ritm duios al gândirii și abstractizării, condimentat cu arhaisme și construcții repetitive. Imaginile și motivele se mișcă în spirală în spații cunoscute, bătătorite, adulate. Privind cu un ochi critic, pare că autorul își stabilește singur anumite limite din care nu dorește să evadeze. Cu toate acestea, atunci când lasă cuvântul să își întindă semnificațiile, este capabil de realizări poetice care îl contrazic și care îi străpung „hotarele” către expresii surprinzătoare, ample, proaspete: „Când Dumnezeu însuși/ Mă eliberează de prejudecată,/ Îmi alină visul/ Și îmi dezlușește basmul,/ Culoare nețărmurită a hotarului,/ Pentru mine/ Și pentru toate gândurile/ Care mă însoțesc în penumbră/ Cuvintele mustesc de lumină.” („Echilibrul ca temniță”, din vol. „Hotarele gândului”) (Liviu Chifane).

Creațiile poetului înfățișează o introspecție în eul propriu printr-o serie de confesiuni care deschid calea către frământările și nostalgiile sale. Versurile sunt accesibile, directe, cu un limbaj concis, construind o poezie cu sensuri, simboluri subtile și nuanțe de limbaj. Vocea lirică se află în permanență în căutarea unui ideal pe care nu îl atinge, un pelerin mereu scormonitor în propriul destin. Iese în evidență o permanentă antiteză între lumea interioară și cea exterioară, ostilă (Ion Măgeanu).

Marcate de concizie, versurile lui Neculai Băcanu te surprind prin schimbările de ritm și tonalitate, explodând uneori în forme poetice cu o profunzime aparte (Virgil Andronescu). Se desprinde ideea trecerii omului prin lume, efect obținut prin asocieri inedite de termeni, imagini cu forță sugestivă, folosirea inversiunii sau șablonare. Se remarcă anumite poezii dense și profunde ca esență, exprimând o frământare permanentă a individului supus unor stări multiple (Ana Sofian). Te atinge fluidul muzical al rostirii lirice, încorporând ecouri, șoapte și conturând senzația de poezie ca descătușare a subconștientului (Camelia Cornelia Budan).

În volumele „Pribeag printre cuvinte” și „Noaptea zilei”, Neculai Băcanu se regăsește artistic în special în lirica de dragoste, care îi permite să transpună în ritm cadențat trăiri și gânduri visate, dar probabil niciodată mărturisite. În trecerea anotimpurilor (cu o predispoziție inconștientă pentru toamnă și primăvară), poetul nu descoperă alinarea căutată în fiorul iubirii și preferă să se refugieze „în răstignitul cuvânt”, în noianul „întrebărilor delirante/ despre verbul de a fi.”

Volumul „Noaptea zilei” marchează un salt calitativ al versurilor prin deschiderea spre noi orizonturi lirice, întrezărite în primul volum și îmbogățite acum cu un filon profund, de factură existențială, ce proiectează ființa într-o cu totul altă dimensiune: „Mi-am desțelenit gândurile/ Mi-am ascuțit cuvintele/ Mi-am luminat privirile,/ Și am mângâiat,/ Cu măiastră iubire,/ Ziua pe care o visam/ Noapte de noapte.”

Poate nu întâmplător teama devine un laitmotiv în poezia lui Neculai Băcanu. În „Hotarele gândului” se simte o dorință de a evada din opreliștile știute și neștiute, impuse și autoimpuse. Febril, eul liric se lansează într-o căutare a unor sensuri multiple: ale iubirii, ale ființării, ale Dumnezeirii. Devenim astfel complici emoționați ai nașterii Poeziei și așteptăm să vedem unde va ajunge eul liric când va îndrăzni să pășească „dincolo de hotar”. (Cristina Chifane)

            Conectându-ne la evenimentele literare contemporane, am lecturat un fragment din romanul „Celălalt nume”, aparținând scriitorului norvegian Jon Fosse, proaspăt laureat al Premiului Nobel pentru Literatură.

            Rod al activității membrilor cenaclului, antologia „Alter Ego I”, aferentă perioadei 2022-2023, a intrat în etapa de corectare, editare și prefațare, cu sprijinul Bibliotecii Județene „Panait Istrati” Brăila, prin directorul acesteia, Dragoș-Adrian Neagu, urmând ca în scurt timp să pornească spre tipar.

            S-a alăturat cenaclului poeta Mara Lauretta Balaban, care își va supune textele „disecției” la următoarea întâlnire, vineri, 27 octombrie 2023, în același interval orar.

Liviu Chifane