Poezia geografică în stil solemn
Vineri, 28 aprilie 2023, poeziile tânărului Iulian Mitof, geograf de profesie, absolvent al Colegiului Național „Gheorghe Munteanu-Murgoci” Brăila, au constituit obiectul analizei membrilor cenaclului „Alter Ego”. Printre titlurile numărului consistent de texte prezentate se numără: „Rugă către muză”, „Crez”, „Nostalgie marină”, „Stând lângă înger”, De-ai fi readus pe lume”, „Selenara II”, „Aș scrie”, „Reculegere”, „Efemeră”, „Stella Maris”.
˷˷˷˷
Uneori, marea mi-e doar câmpul,
Valurile, lanuri unduind des în vânt,
Nisipu-i lut galben, așezat cu timpul,
Iară briza, zefirul la apus umblând.
Uneori, pescărușii mi-s doar ciori,
zburând peste tomnatice holde,
peste apusul zugrăvit în culori,
zgâriat de jucăușele lor volte.
Uneori, întinderea câmpiei e spartă
în lacustre frânturi de mare,
purtând același miros de sare,
ce-mi îndulcește dorul, îl dezmiardă.
Întotdeauna marea, cu-ale sale scoici,
spre răsărit larg mi se deschide;
Dincolo de munții pre-paleontologici,
îmi regăsesc cele mai pontice cuvinte.
(Nostalgie marină, 25 iulie 2016/5 august 2022)
˷˷˷˷
Mă reculeg rece la mormântul meu:
Îngerul de veghe se preface-n piatră;
Cade ploaie măruntă asupra noastră,
Nu mai poate zbura cu aripi de zeu.
Verși în zadar lacrimi veșnice, îngere!
Rămâne-voi captiv al lumii de dincoace,
Nici chiar focul din tenebre nu mă cere;
Te las cu absența, să o plângi în pace…
(Stând lângă înger, 28 iulie 2018)
Aflat la prima experiență critică din postura de poet, Iulian Mitof nu duce lipsă de energie lirică, propunând o cadență fermă, ce amintește de limbajul gnomic, sentențios, asezonat cu o imagistică personală, geografică, fără a suprima sensibilitatea vocii lirice. Se remarcă efortul de a-și definitiva premisele creatoare, ceea ce determină o tematică orientată în special înspre definirea identității creatorului și situarea sa ca atașament liric în timp și spațiu. Nu pot fi trecute cu vederea stângăciile și inexactitățile formale, însă pot fi notate elemente de esență poetică, anumite tușe personale ce pot fi valorificate cu succes atât în revizuirea textelor existente, cât și în conceperea viitoarelor creații (Liviu Chifane). Poeziile lui Iulian Mitof sunt scrise oarecum „în dulcele stil clasic”, cu anumite elemente de joc poetic, însă formele sunt departe de a fi desăvârșite, mai ales în ceea ce privește rimele, deși sunt și unele reușite, iar ritmul este mai degrabă sacadat (Valentin Popa). Autorul trebuie să acorde o mai mare atenție aspectelor tehnice ale poeziilor, să se aplece serios asupra rigorilor poeziei clasice, pe care o îmbrățișează (Armanda Filipine). Ideea este împărtășită și de Ana Sofian, care observă existența unui material ofertant, cu anumite construcții frumoase. Există idei și sentiment, însă poezia pare „zbuciumată” din punct de vedere tehnic, ivindu-se frecvent prețiozități literare care nu se potrivesc cu poezia modernă. Neologismele și cuvintele abstracte par să îl atragă foarte mult pe autor, unele având un aer studiat, ceea ce face ca de multe ori să nu se simtă emoția estetică (Liliana Toma). În altă ordine de idei, Iulian Mitof pare să vadă poezia ca un constituent inerent al propriei existențe, valorificând adesea idei preluate din filosofie (Adrian Victor Vank). Autorul textelor își exprimă anumite tendințe poetice, iar acest lucru trebuie apreciat, mai ales că nu abuzează de imagini menite să șocheze, există naturalețe și firesc (Ion Măgeanu). La o analiză atentă, se poate observa o evoluție artistică, valoarea versurilor fiind dată de imagini și asocieri neobișnuite, ceea ce pare să sprijine ideea necesității unei eliberări creative, a unei descătușări dincolo de regulile versificației. De altfel, tânărul poet simte nevoia de a-și proclama crezul artistic și de a-și trasa coordonatele viitoarei dezvoltări (vezi poeziile „Rugă către muză” și „Crez”, poziționate la începutul seriei propuse spre interpretare). Cu toate că nu îi lipsește îndrăzneala de a aborda teme profunde precum trecerea ireversibilă a timpului („Temporala I”, „Temporala II”, „Efemeră”), moartea sau chiar sfârșitul lumii („Apocaliptica”), încă se simte puternic influența lui Mihai Eminescu, Ion Barbu și Tudor Arghezi. Atunci când se lasă în voia propriei voci lirice, Iulian Mitof poate transmite emoții răscolitoare, ca în poezia „Reculegere”: „Masa de lucru mi se dezmembrează,/ Scândură cu scândură, cui contra cui:/ construiesc din ele scaun fără spetează,/ ridic spânzurătoare în ochii nimănui.” (Cristina Chifane).
Dorind să ofere anumite repere estetice tinerilor creatori, Armanda Filipine a lecturat poemul „Rugăminți violete”, urmat, spre finalul întâlnirii, de povestea orală cu titlul „Pictorul”. Pe aceeși linie a ideilor, Ana Sofian a citit poezia „Sonetul florii de vișin”, aparținându-i poetului gălățean Gabriel Gherbăluță.
S-a trecut și la capitolul proză, Adrian Victor Vank lecturând o pagină din romanul „Aurora”, în curs de apariție la Editura Creator.
Scriitoarea Liliana Toma a reamintit faptul că, în data de 11 mai, la ora 16.30, în sala „Fănuș Neagu” a Bibliotecii Județene „Panait Istrati” Brăila, va avea loc lansarea volumelor „Elitre” (Editura Leviathan, 2022) și „Spre nord, prin sud…” (Editura Detectiv literar, 2022).
Parcă pentru a confirma o lună bogată în evenimente culturale, Liviu Chifane a anunțat, de asemenea, că sâmbătă, 20 mai, la ora 12.00, în Sala de lectură a Bibliotecii Județene „Panait Istrati” Brăila, va avea loc lansarea volumelor „Sparg nuci!” (Editura Datagroup, 2022) și „Eroi din întâmplare III – Manuscrisul misterios” (Editura Datagroup, 2023).
Următoarea întâlnire va avea loc vineri, 12 mai 2023, când va citi Ana Maria Dan.
Liviu Chifane