Virgil Andronescu – poezie
Versete contemporane
(din vol. „Levitații și căderi”, Editura Infoest, 2021)
Nu îmi dispar din minte singurătățile
Lui Cioran;
Ale mele m-au năruit.
Nu pot uita ultima citire din Coran
A dictatorului Sadam Hussein
Înainte de tragerea trapei.
Şi nici moartea brutală a tinereții
Lui Labiş pe linii paralele ale cotidianului nostru,
Numai tramvaiul mă mai plimbă prin ploaia de acum…
Am reținut căderea Turnurilor Gemene
În ele însele şi-n timp…
Cameramani pregătiți filmau
Primele semne ale noului mileniu.
Am avut momente de fericire
În secolul trecut,
Când am stat, anonimul perfect, la aceeaşi masă
Cu Eugen Simion, Grigore Vieru şi Marin Sorescu.
Gândul mă conduce, fără vreun scrupul,
De la ludic la tragic: final de secol XX
Şi început de secol XXI.
Către momentul când viața
Îmi va trage trapa de sub tinerețea târzie,
Când nu voi mai avea la îndemână
Nici măcar secunda salvării prin cuvânt,
Până dincolo de semnul Crucii doldora de cuie.
DEZAMĂGIRE. Scriu pentru a mă salva din ghearele durerilor personale;
asta nu îmi este de ajuns şi alunec în cotidian!
Tare mult îmi doresc
Să am un suflet atât de mare
Încât să pot cuprinde întreg Universul!
Deocamdată…
Pot cuprinde numai microUniversul…;
Din nefericire şi oamenii.
Îmi spun: am timp să dorm pe lumea cealaltă, acum trebuie să mă ocup de asta!
De la Iisus încoace, omenirea a devenit mai rea, mai perfidă, mai sadică.
Adam nu mai respiră, îl bântuie junghiuri intercostale.
Eva e la ultima suflare, nu i s-a pus diagnostic.
Pământul se-afundă-n pământ după multele experimente nucleare.
Cerul plânge cu acizi, că-L dor şalele de-atâtea rugăciuni primite în plexul solar.
Raiul se pârpăleşte în incendii de pădure.
Iadul şi-a ars gazul, cărbunii şi menirea.
Cuplul primordial nu a rămas altceva
Decât o închipuire devenită legendă.
Pe care o amintesc aici…
Ca pe o Sfârtecare a acestei dimineți
Cu atmosferă în versiune apocaliptică.
IUBIREA. Ori de câte ori iubesc o femeie, de tot atâtea ori mă tentează sinuciderea!
Încerc să înțeleg care dintre dumnezei
E mai bun. Al meu. Ai lor?!