Ana Sofian (Camelia Chirchiboi) – poezie

feroviar

poemul pe roţi
merge haihui un mânz
fără mamă e sărac
din iarba călcată de el mă nasc

preţul libertăţii neplătit
mai e o oră
voi fi femeie până la sfârşitul lumii
nimeni nu ştie cât mai e
ai spus că nu ne vom mai întâlni

se lungesc feţele ornicelor
dintr-o dispariţie
nu se face moarte

pe calea ferată vor răsări brânduşe
înainte de sosirea trenului
mă voi gândi să-mi umplu braţele

culc în mine primăvara

frivolitate

un fluture se dezbracă de moarte
mătasea curge

dimineaţă cu zăpezi
pe calea ferată linişte
doi muguri se dezgolesc de iarnă

nimic devorator
doar o jumătate de om caută în mine
cealaltă jumătate

acasă pustiu
sunt plecată de prea multă vreme

scurt metraj în lucru

grenadă

câmpul meu înflorit
vizual
lipit pe retină  – fapt

exorcizare în faţa oglinzii
o libelulă taie aerul
al meu prăfuit

linii de cărbune pe contur
un suflet se palpează
prezentul există
din şine de cale ferată
inele

gravitaţia ne ţine tălpile
aproape de ierburi

complicitate

zăpadă pe gură
izolator pentru cuvinte
nu se pierde sensul
nici iubirea

circumstanțial de fond
niciodată departe
dificultate cu tocuri
pe gheață flori

în iureș nimeni
pe liniștea noastră
se ridică o casă
condamnat
sentință irevocabilă

tăcere
se apropie primăvara