De la reportaj la ficțiune și reflecție spontană
Vineri, 7 aprilie 2023, Vergil Matei a citit în cadrul cenaclului „Alter Ego” texte cuprinse în volumul „Întâmplări de peste zi” (Editura Lucas, 2018), îmbinând relatarea jurnalistică și elementele de reportaj cu narațiunea ficțională și reflecția spontană: „Bătrânul și… cornul”, „La aniversare (O invitație)”, „De Buna Vestire (Lecuitoarea)”, „De vorbă cu pereții”, „Marița Cobzărița”, „Dialog între ciocan și nicovală”. Având în spate o îndelungată carieră de jurnalist, Vergil Matei este autorul cărții „Dincolo de patul armei: Jurnal de diribau” (2015; ediție revizuită, Editura Lucas, 2018), apreciată pentru autenticitatea narării, umor și arta transformării elementului autobiografic în material ficțional.
Bătrânul și… cornul
Nici nu-mi trebuie ceas. Mai ales acum, când s-au reluat cursurile. Când scot capul pe balcon și văd grupul de bunici, părinți, rude ale copiilor de la școala din imediata apropiere știu că s-a făcut de doișpe. Ba, pe mulți dintre aceștia am început să-i cunosc, iar cu unii dintre ei chiar să schimb câteva vorbe până se sună de ieșire…
… De la o vreme, grupului i s-a atașat un bătrânel al cărui rost pe lângă curtea școlii nu prea-l pricepeam. El nu aștepta vreun nepot, ori vreun copil al vreunui vecin, nu, el aștepta să rămână curtea școlii goală.
Nu mi-am dat seama ce vrea, dar urmărindu-l, m-am dumirit: după ce copiii părăsesc curtea școlii, în urma lor rămân cornurile pe care ei le primesc zilnic de la școală și pe care (unii) le aruncă într-o veselie, asemenea unor bumeranguri.
Cu grija celui care știe ce înseamnă un colțișor de pâine, bătrânul se apleacă, culege de pe jos frânturile de cornuri, le scutură, îndesându-le apoi într-o trăistuță. Îl văd, mai apoi, cum leagă trăistuța la gură, cum își face două cruci cu ochii în zare și, mulțumit de recoltă, se pierde agale pe aleea din apropiere.
Astăzi, însă, „moșul meu” m-a surprins fiindcă am obserbat că în mână avea un… retevei. Probabil să se apere de câini în drumul către școală, mi-am zis. Nu, odată ajuns în curtea școlii, albită de zăpada din ajun, abia părăsită, a început să alerge și să amenințe cu reteveiul… cârdul de ciori care staționase în crengile platanului… gata să planeze și să îi fure cornurile!
După ce le-a alungat, a cules toate cornurile, ca de obicei, le-a îndesat în trăistuță, s-a închinat și a dat să părăsească locul. Pentru o clipă s-a oprit. A întors privirea către platan, a scos din trăistuță două cornuri și le-a frânt în bucățele.
Apoi le-a aruncat înspre cârdul de ciori care, pre limba lor au croncănit a mulțumire.
Vergil Matei scrie o proză memorialistic-jurnalistică, îmbinând cu succes rigurozitatea stilului publicistic cu elementele conotative specifice textului literar. Scrierile sale se prezintă ca suite de povestiri realizate din perspectiva unui om al uliței, al prafului. Stilul este concis, iar temele se apleacă mai mult înspre social, adresându-se omului simplu, care a trăit astfel de experiențe. Viața arhaică alternează cu cea a prezentului cotidian, iar toposul brăilean capătă o semnificație simbolică (Liliana Toma). Autorul apelează la imagini și metode potrivite, manifestate într-un mod natural, fără nimic forțat, cu un limbaj firesc, nepretențios, cultivând graiul local, ceea ce conferă textelor autenticitate (Ion Măgeanu). Se remarcă stilul simplu, limpede și o anumită franchețe prin care mesajul ajunge mult mai ușor la cititor, creând cursivitate și prospețime (Camelia Cornelia Budan). Vergil Matei se încadrează în curentul de folosire a memoriei în proză. Textele prezentate au o importantă valoare literară. Sunt create personaje memorabile, scene cu caracter de legende mistice, pasaje descriptive emoționante, toate acestea compunând o proză literară cu stil (Valentin Popa). În creațiile supuse atenției, elementul autobiografic este ridicat la nivel de legendă, de mit, de poveste de transmis generațiilor viitoare. Scrierile lui Vergil Matei capătă valoare documentară și de recuperare a trecutului, uneori traumatic: ,,[…] simt cum sub tălpi mă prelungesc până la fântâna adâncă a trecutului.” (Bătălia de la Mărtinești, p. 119). Într-o manieră emoționantă, memoria afectivă reînvie acele istorisiri nespuse, adânc sedimentate în colectivitate. Se remarcă, de asemenea, elementul ludic, ironia fină și imprevizibilă, precum și aerul nostalgic ce impregnează paginile dedicate spațiului rural. Prin talentul scriitorului, banalul este ridicat adesea la nivel de sacru (Cristina Chifane). Iese în evidență modul în care autorul utilizează artificiile tehnice sau referințe precum cele toponimice prin care creează sau reconstituie o anumită atmosferă, de multe ori picturală (Iulian Mitof). Ce surprinde de la primele pagini e modul în care cititorul poate juca rolul de observator avizat. Limbajul este bine articulat, dialogurile sunt autentice iar acțiunea fiecărei povestiri în parte cartografiază o zonă (literară) cu adevărat fragilă. Însemnările memorialistice par a fi menite să reînvie în noi realități trăite pe care poate le-am uitat sau care sălășluiesc inactive undeva, într-o memorie adormită, reflectând preocuarea față de timp, memorie și efemeritate. Jonglând candid-nostalgic între trecut și prezent, autorul scrie de fapt o depoziție pentru viață, condeiul său îndemnând la igienizarea constantă a memoriei, vitală pentru a rămâne în viață (Adriana Bănică Petre). Un atu important este oralitatea limbajului, caracterul de rostire, de povestire spusă, la care se adaugă abilitățile de metaforizare ce produc structuri conotative cu valoare simbolică, menite să trezească în mintea cititorului reflecții care îl marchează profund. (Liviu Chifane)
Liviu Chifane a lecturat un capitol din romanul „Manuscrisul misterios”, volumul al treilea al seriei „Eroi din întâmplare”, proaspăt apărut la Editura Datagroup.
Scriitoarea Liliana Toma a făcut cunoscută lansarea volumelor „Elitre” (Editura Leviathan, 2022) și „Spre nord, prin sud…” (Editura Detectiv literar, 2022), care va avea loc în data de 11 mai, la ora 16.30, în sala „Fănuș Neagu” a Bibliotecii Județene „Panait Istrati” Brăila.
Liviu Chifane