Voluptatea tratamentului metaforic fabulatoriu

            Vineri, 10 martie 2023, membrii cenaclului „Alter Ego” s-au reunit în sala „Panait Istrati” a Bibliotecii Județene pentru a-și apleca atenția asupra textelor scriitoarei Liliana Toma, autoare a volumelor „Podul cu oglinzi” (Editura PIM, 2020), „Spre Nord, prin Sud…” (Editura Detectiv literar, 2022) și „Elitre” (Editura Leviathan, 2022), la care se adaugă cartea de aforisme intitulată „Secretele lui Polichinelle” (Editura Vatra veche, 2019). Textele propuse pentru „disecție” au fost selectate din volumul „Spre Nord, prin Sud…”, subintitulat „file dintr-un altfel de jurnal”. Titlurile acestora ilustrează diverse tematici, dispoziții sufletești și organizări stilistice: „Dorul”, „Scrisoare de pe marginea unui fir de iarbă”, „Țărmuri iluzorii”, „Spre Nord, prin Sud”, „Ferestre în palmă”, „Jurnal de colț”, „Gânduri”, „Înfrunziri”, „Rătăciți în cuvinte”, „Drumuri”, „Cu puncte și virgule”, „Timp destrămat”, „Incolor”, „Cântec de-nfrunzit iubiri”, „Vinovată”.

DORUL

               NU-MI încape dorul în statui, că l-aș dura în piatră și l-aș priveghea cu ochii Maicii Domnului, să fie curat și blând și tânăr fecior, să plângă-n lacrimile ploii, să ude toți scaieții văii, să râdă soarelui, rugului. Scară de mătase i-aș face, până dincolo de cer, s-aprindă focul lui prier și oglindă fermecată i-aș anina la poartă, să-și scuture-n vânt pletele, mândrele. I-aș cumpăra strai de sărbătoare, cu pană-n pălărie, mândrețea fetelor să fie și i-aș coase opinci să spintece apele și să ridice colb în urma lui…De șapte ori șapte i-aș înnoda, în noapte, șoapte de leac, roșu mac de semănat i-aș desena pe buze și l-aș aștepta în prag, să-mi zică de drag…și i-aș cânta din fluier fermecat, să dănțuiască-n zori și lacul zânelor l-aș fereca, să nu poată intra, numai mie semn să-mi dea…cu iarba-fiarelor aș descuia lacăte grele, cu care-l țin legat iele și odolean în păr mi-aș pune și floare de busuioc, să-l țin de mijloc…pe înserat, i-aș ninge povești cu taine îmbrăcate-n umbra visului și cu făclii i-aș lumina drumul pe care-mi umblă nebune gânduri, aleanuri și lujer de mirt i-aș pune străjer la poarta cuvântului , să vestească vântului că zgripțuroi fac cunună de spânz și drăgaice se-adună-n drum și descântă de scrum…                          

   Nu-mi încape dorul în statui și l-am lăsat hai-hui, de capul lui, să calce vămi știute, neștiute, la mine să nu se uite, ca să mor de dorul lui, dor de dorul dorului…

                                                 SPRE NORD, PRIN SUD                                                                                                                                                                                                           POEMELE de azi nu se mai scriu în soare și în stânci.  Au înțepenit în sferturi de cuvânt, au ieșit din decorul imaginat cu albastrul ochilor-vis și au săpat mormânt de tăceri. Cuvintele din poeme rotesc neputinți și storc adevăruri în a căror sevă curg lacrimi negre. A fum și a ars miros cerurile lor. De jale se așază candele deasupra făpturii de umbră, în timp ce amurgul, singuratic, picotește. Cărările, ce se împleteau în surâsul gurii, azi sunt năpădite de cezuri minimaliste. Prin lirismul lor desuet, lenevesc metafore desfrunzite de mirosul de dor sălbatic și fac poteci strâmbe printre vocale și consoane, fluierând în vântul dezamăgirilor. Vocabule stau captive între alfa și omega și tac în alămuri reci și-n pietre uitate de vremuri…                                                                       Cândva, se scriau, citeț, pe cantul degetelor, pagini nemuritoare de iubiri clandestine și cuvântului, alintat în dulce rodire-rostire, îi îmboboceau așteptările și-i roșeau gingășiile dintre blancuri. Poetul-trubadur, înamorat de vise, ascundea în arcușul cuvintelor luciri de stele, peste care așeza fecioare despletite, păzite de vulturii lui Zeus…                                                                 

               Azi, poemul e rece și rebel, născut din caligrafii ieftine…ruginit și frivol, vinovat de dulce-amarul abstractului…L-a obosit lumina înălțimilor și s-au desprins de trunchi frunzele de laur…Un oracol căzut în genunchi i-a îndoit acul busolei, arătând mereu fantomele care și-au pierdut dreptul la cuvânt…Spre care nord, prin care sud mă scriu acum, când Roza-Vânturilor a oprit timpul care a născicit cuvântul…?

Liliana Toma este o prozatoare extrem de interesantă, cu o proză feminină ce emană joc, lirism, o subiectivitate exacerbată și o panoplie de măști pe care le folosește în funcție de context. Are plăcerea unui tratament fabulatoriu presărat cu explozii de lirism, adevărate gheizere, artificii, explozii florale realizate cu o voluptate teribilă. În straturile de adâncime se simte foarte multă literatură asimilată, numeroase parabole cu filoane autentice. Metafora este un instrument căruia i se dedică pasional, cu o adevărată demonie interioară, o formă prin care se echilibrează artistic, tribut al unei concepții despre literatură în spatele căreia se întrezărește ceva care duce într-un nucleu epic consistent. Limbajul, adesea aluvionar, are o structură sintactică labirintică realizată prin metafore originale, demonstrând disponibilități literare deosebite, variind de la bemoli întunecați la structuri serafice, de la proză masculină la feminismul lepidopteric (Viorel Coman). Textele prezentate în cenaclu au un aer adolescentin, iar tematica abordată și recuzita țin de un gust tradițional al literaturii. Autoarea propune permanent o călătorie în timp, în copilărie, creând o atmosferă de loc îmbătrânit, pe care o exploatează prin secvențe cu iz sociologic (Valentin Popa). Liliana Toma îți facilitează călătoria într-o țară de gânduri îmbrăcate într-un lirism pictural, cu nuanțe și imagini diverse, încărcate de nostalgie. Scrierile sale sunt calofile, dulcege, plăcute la atingere, părând să aibă un scop terapeutic (Ana Sofian). Adevărate fresce literare expresive, realizate în tușe nostalgic-feerice, creațiile în discuție cultivă o sensibilitate romantică și un sentimentalism liric, scrierea devenind cadru pentru conceperea altor lumi care să nuanțeze traiul în cea reală. Liliana Toma pictează în cuvinte care se unesc într-un vortex al emoțiilor, pentru a trata de fapt teme grave, amplificând partiturile emoționale izvorâte din trecerea timpului și existența perisabilă, confruntarea cu moartea celor apropiați, invadarea memoriei de trecut (Adriana Bănică Petre). Poate fi întrezărită și o latură existențialistă în aceste monologuri pline de lirism fabulativ și muzicalitate, lunecând subtil spre subiectivism și cultul revelării individualiste (Ana Maria Dan). Dincolo de exacerbarea metaforei și a înfloriturilor lexicale, există o bogăție semantică autentică, fiecare frază ascunzând câte un nucleu filozofic bine edificat. Se simte, de asemenea, o savoare a poveștilor fixate într-o temporalitate romantică, adesea cu tentă barocă și gotică, în care autoarea își găsește confortul creator. În plus, este de remarcat controlul perfect al limbajului și al tehnicilor creative, aspecte ce demonstrează o disponibilitate artistică deosebită (Liviu Chifane).

Prezența Adrianei Bănică Petre, coordonatoarea clubului de carte „Serendipity”, care își desfășoară activitatea lunar în sala „Avantgarde” a Teatrului „Maria Filotti”, a prilejuit o discuție despre activitatea acestuia. Printre altele, a fost dezvăluită tema lunii martie, evoluția de la copilărie la maturitate, ilustrată prin romanul „Femeia cu Părul Roșu” de Orhan Pamuk, carte ce va fi discutată în data de 27 martie, începând cu ora 18.00.

A urmat o discuție despre literatura de consum și locul acesteia în peisajul literar românesc contemporan, dirijată prin definiții și lămuriri terminologice de criticul literar Viorel Coman.

Scriitorul Virgil Andronescu a anunțat publicarea volumului de proză „În umbra Dunării”, care va fi lansat în data de 25 martie la Roșiorii de Vede în cadrul Colocviilor revistei „Teleormanul cultural”.

La final, Ana Sofian ne-a descrețit frunțile încordate de atâta analiză literară și discuții cu poemul jucăuș „Sufletul”.

Următoarea întâlnire va avea loc vineri, 24 martie 2023, când vom supune „disecției” textele domnului Ion Măgeanu.

Liviu Chifane